Povestea tinerei am găsit-o publicată într-un ziar județean și am zis că merită s-o ajutăm. Gestul nostru nu costă nimic dar dacă rezultatul este pozitiv, am făcut mai mulți oameni fericiți. Nu trebuie decât să distribuiți postarea pentru ca ea să ajungă la câți mai mulți oameni. Așa că nu fiți egoiști, dați mai departe mesajul tinerei!

Într-o zi cu dublă încărcătură emoțională – aniversarea majoratului și momentul în care a primit dosarul adopției – o tânără născută în județul Argeș a decis să pornească într-o călătorie dificilă, dar plină de speranță: căutarea părinților și fraților biologici. Cu numele de la naștere Gheorghe Elena Georgiana, tânăra s-a născut pe 25 iunie 2007 la Spitalul „Regele Carol I” din Costești și, la 18 ani, a ales să-și spună povestea public, prin intermediul comunității „The never forgotten Romanian children – Copiii niciodată uitați ai României”.

Redăm mai jos, integral, mesajul ei, în care se împletesc recunoștința, dorul și dorința de a-și cunoaște rădăcinile:

„Salutări tuturor!
Astăzi vă scriu și eu povestea mea, coincidența face ca fix de ziua mea de 18 ani să primesc toate documentele cu numele și câteva informații despre părinții mei biologici.

Numele meu la naștere a fost GHEORGHE ELENA GEORGIANA, născută la data de 25.06.2007, în județul Argeș, COSTEȘTI la Spitalul Orășenesc  „REGELE CAROL I”

Îmi caut cu speranță și emoție părinții și frații biologici.

Numele părinților sunt GHEORGHE NICULINA și GHEORGHE CONSTANTIN, aceștia având și 3 copii înaintea mea, unul dintre ei, în acel moment (2007), fiind major. Despre ceilalți frați nu știu nimic.

Știu însă despre mama că era o femeie înaltă cu păr scurt, creț și brunetă.

Nu vreau să-i judec și nu vreau să redeschid o rană pe care, probabil, au închis-o acum mulți ani, dar vreau să pornesc spre drumul de adult cu inima împăcată că i-am găsit pe cei care s-au decis să-mi ofere o viață liniștită.

Am fost adoptată de doi oameni minunați care mi-au oferit o a doua șansă la viață, de aceea îmi place să trăiesc cu gândul că părinții mei au renunțat la mine tocmai pentru a-mi oferi o viață mai bună, de altfel așa cum reiese și din documentele mele și cum apoi s-a întâmplat.

Îmi doresc mult să-i găsesc, iar dacă ei ar refuza să mă cunoască, aș vrea să știe că am fost și sunt întotdeauna cu gândul la ei.

Vă rog din suflet să îmi fiți alături în această călătorie a sufletului meu și să DISTRIBUIȚI anunțul meu cât mai mult posibil, poate așa o să ajungă și la părinții și la frățiorii mei.
Vă mulțumesc anticipat!”

Dacă aveți informații care ar putea fi utile sau cunoașteți persoane cu numele menționate, care ar putea avea legătură cu acest caz, vă rugăm să transmiteți mesajul mai departe. Uneori, un simplu gest – o distribuire, o întrebare, un telefon – poate aduce liniște unui suflet care a așteptat ani întregi o regăsire.