0
0
Invitatul rubricii de Monden astăzi este omul de afaceri Puiu Căţoiu, patronul Pensiunii Kokett. Născut în zodia Gemenilor,Puiu Căţoiu, a încercat pe tot parcursul vieţii sale de până acum să-şi depăşească condiţia şi să-şi creeze un univers al lui în care principiile sănătoase ale vieţii să-l facă să se simtă puternic. Învăţat de mic cu munca cinstită de care nu i-a fost ruşine niciodată, Puiu Căţoiu, îşi asumă trecutul şi continuă să rămână un OM aşa cum l-au învăţat părinţii săi şi care nu a uitat niciodată de unde a plecat. Banul nu l-a transformat sub nicio formă şi a căutat ca şi pe cei doi copii să-i crească cu aceleaşi principii sănătoase care i-au călăuzit viaţa: respectul de sine şi de cel al semenilor, cinste, onestitate, bun simţ şi multă omenie.Faptul că încă mai există pe piaţă este garanţia lucrului bine făcut de-a lungul anilor.Om cu frica lui Dumnezeu, Puiu Căţoiu, se consideră un om norocos şi aşa cum avea să declare cel mai mare noroc al lui a fost s-o întâlnească pe Ionela cea care s-a dovedit a fi sufletul pereche.Ea este cea care i-a dat puterea să facă atâtea lucruri bune şi certitudinea că nu a greşit atunci când a cerut-o de nevastă.A intrat în politică din curiozitate dar cum jungla de aici nu i s-a potrivit sub nicio formă şi asta pentru că el face parte dintre puţinii oameni de afaceri şi politicieni care nu ştie să mintă, a renunțat foarte repede. Pentru că aşa este Puiu: un parolist şi mai ales, un OM şi depinde numai de el să rămână aşa.
– când este obosit preferă să stea la o şuetă cu prietenii sau să doarmă
– este un tip agitat, coleric
– nu-i place să gătească şi să stea în bucătărie
– nu are dorinţe extreme ci şi-a dorit mereu lucruri normale care până la urmă i s-au realizat
– se consideră un om împlinit din toate punctele de vedere
– dacă ar fi s-o ia de la început ar face aceleaşi lucruri şi s-ar căsători cu aceeaşi femeie
– îi place să călătorească, să conducă, să joace tenis de masă, să meargă la sală
– a intrat în politică din curiozitate în 2008
– nu a alergat după bani aşa încât să devină robul lor
– îi place să meargă la cumpărături
– îi plac câinii de rasă
– nu este mândru de ceea ce se întâmplă în politică
– zodia Gemeni-19 iunie
– nu suportă să fie ameninţat de nimeni, detestă minciuna şi ipocrizia
– are o familie de care este foarte mândru cu o soţie minunată şi doi copii reuşiţi
Tatiana PETRESCU
# O copilărie grea cu amintiri dureroase
” Am fost un copil ascultător şi asta poate şi din cauza problemelor de familie. Tatăl meu a decedat când eu aveam 15 ani şi am rămas cu mama care nici nu lucra şi alţi 2 fraţi mai mici. Am avut o copilărie grea şi nici nu vreau să-mi mai amintesc de ea pentru că am amintiri dureroase. Dacă ar fi după mine, mi-aş dori viaţa de la 24 de ani încolo de când am început să fiu independent.De altfel, acesta a fost scopul meu în viaţă: să nu depind financiar de nimeni. Dintre fraţii, eu sunt cel mai mare şi pot să spun că ne-am înţeles bine dar trebuie să recunosc că uneori îi mai „articulam” pe cei doi. Am avut grijă de ei şi am fost mai mult ca un părinte decât frate deoarece sunt diferenţe de 6-8 ani între noi. Pot spune că am avut o copilărie care m-a marcat.”
# A făcut şi şotii
” Evident că am fost şi la furat de cireşe.Toată copilăria mi-am petrecut-o în Parcul Ştefănescu care era locul nostru de joacă. Am făcut şotii ca orice copil dar fără să sar calul. Îmi amintesc de o fază când într-o zi, împreună cu mai mulţi copii la poarta casei mele am legat o sârmă pentru a ne amuza.Cineva s-a împiedicat şi a căzut.Bietul om a venit la tata după ce s-a dezmeticit şi şi-a dat seama de unde i se trage necazul şi ţin minte că atunci am mâncat o bătaie zdravănă pe care o ţin minte şi acum. Erau copilării.”
# A vrut să uite de sărăcie dar să rămână OM
” Am făcut gimnaziul la Şcoala Generală nr. 1 unde am avut o învăţătoare deosebită : doamna Hagi cu care am avut o relaţie foarte bună mai ales prin prisma fiicei ei, cu care am fost coleg şi care acum, este medic stomatolog, la Piteşti dar şi cu soţul ei care a rămas prietenul meu ce mai bun.
Atunci când a trebuit să merg la liceu, am ales Dinicu Golescu, asta pentru că era cotat ca un liceu foarte bun şi cum clasa noastră din Generală era una bună, am încercat acolo. Pot spune că am fost un elev de mijloc şi acolo mi-am însuşit toate cunoştinţele necesare formării mele ca om pentru că atunci se învăţa pe bune lucru care observ că acum nu se mai întâmplă. După absolvirea liceului, am fost încorporat la Securitate, la Câmpulung, pentru că eram întreţinător de familie. Am prins perioada cu probleme din anii 1980-1982 şi am făcut un an şi jumătate. Apoi,am făcut Facultatea TCM din Braşov la Seral pentru că a trebuit să muncesc pentru a mă întreţine. M-am angajat la ARO şi nici nu se punea problema să fac la Zi pentru că nu ar fi avut mama posibilităţi să mă întreţină. Scopul vieţii mele a fost să uit de sărăcie dar să rămân OM.”
# După 6 ani de prietenie a cerut-o de nevastă
„M-am îndrăgostit de o fată care a fost colegă cu Ionela şi de care acum, nu mai ştiu nimic.Prietenia mea cu Ionela a durat 6 ani după care ne-am căsătorit. Am considerat că este cea mai bună alegere şi nu m-am înşelat. De altfel, dacă ar fi s-o iau de la capăt, tot pe ea aş lua-o de nevastă. Îmi amintesc că atunci când am cerut-o de nevastă eram la Ciobănaşul, pe terasă. Ştiu că nu i-am promis că o voi lua de nevastă şi cum noi aveam 6 ani de prietenie ea aştepta acest lucru. A acceptat pe loc, evident.”
# Ovidiu Ceapraz i-a schimbat destinul
” Am un deosebit respect şi-i voi purta mereu recunoştinţă, primului meu şef de la uzină, Ovidiu Ceapraz, care era director la Mecanicul Şef şi care m-a ajutat într-un moment al vieţii lipsit de importanţă atunci dar care m-a ajutat în afaceri. S-au scos la licitaţie nişte maşini, prin 1990. Pe mine mă interesa un ARO şi Ovidiu m-a recomandat conducerii pentru a-mi fi dat mie. Am intrat în posesia maşini dar fără recomandarea lui nu aş fi reuşit. Acela a fost primul pas în intrarea mea în afaceri.Pentru mine a fost un lucru care mi-a schimbat destinul radical pentru că de atunci, mi-a mers foarte bine. Am intrat în afaceri şi, încet, încet, am început să clădesc ceea ce am acum.Dar nu am avut salturi spectaculoase şi poate că aşa este cel mai bine pentru că nu pot spune că am avut ani proşti ci am mers liniar. Nu mi-am dorit niciodată să fac o avere foarte mare.Mi-am dorit să menţin un echiibru. ”
# Marele vis de adolescent: o bicicletă….stricată
” Din primii bani câştigaţi, mi-am cumpărat o bicicletă pe care mi-am dorit-o toată copilăria şi adolescenţa.Am muncit toată vara şi mi-am cumpărat-o dar când am ajuns acasă, am constatat că avea 3 dinţi de la foaie rupţi din fabrică.
M-am dus la magazin şi îmi amintesc că a trebuit să aştept vreo 3-4 luni până când mi-a fost adusă alta, lucru care m-a enervat cumplit şi m-a marcat.”
# Kokett-al treilea copil
” Prima mea afacere am demarat-o când eram la uzină. Ţil Popescu avea nişte chioşcuri prin diferite secţii şi vroia să le dea cuiva care să le preia.Eu am preluat câteva şi, m-am ocupat cu comerţul ani de zile. A fost destul de bine chiar dacă habar nu aveam să fac comerţ. În 1995, un prieten a venit cu o propunere către mine de a demara o afacere să înfiinţăm o brutărie.După un an, s-a realizat acest proiect şi această brutărie funcţionează şi acum.
În 2005, nu ştiu de unde a pornit ideea cu Pensiunea Kokett dar am început să pun bazele acestei afaceri. Am construit primul corp iar astăzi, am ajuns la 4 corpuri separate cu 15 camere, 300 locuri pentru diferite evenimente.”
# Primul milion l-a luat de la bancă
” Am luat un milion de lei de la bancă în 1991-1992 şi acesta a fost primul milion al meu.Însă, am avut inspiraţia să returnez foarte repede împrumutul pentru că începuse să crească dobânzile. Îmi amintesc că am vândut un teren şi cu banii luaţi, am achitat creditul şi am scăpat că altfel aveam mari probleme.Nu sunt un adept al băncilor pentru că nu te ajută niciodată ba mai mult, te îngroapă. După cum v-am spus, am făcut banii treptat, nu am „dat” tunuri cum era şi este moda, am preferat să strâng puţin câte puţin. Nu sunt un om cheltuitor şi-mi amintesc că prima maşină nouă am avut-o după 10 ani de afaceri.”
