0
0
Invitatul de azi la rubrica de Monden este de această dată, coregraful Ansamblului „Plaiuri Muscelene”, Puiu Tarbă cel care de peste 4 decenii a fost „mamă şi tată” dar şi profesor pentru mii de dansatori care i-au trecut prin mână. Un om sensibil căruia îi place frumosul, mereu gata să te ajute atunci când îi ceri acest lucru, de-o sinceritate şi de-o frumuşeţe sufletească cum rar îţi este dat să întâlneşti chiar dacă uneori este obligat să afişeze o mască a omului dur.Ei bine, în discuţia avută cu el ne-a dat voie să-l vedem dincolo de această mască sau „dincolo de aparenţe” aşa cum este el cu bune şi cu rele.Şi ceea ce am descoperit a avut darul să ne bucure şi să ne dea speranţa că oamenii buni şi puri nu au dispărut întrutotul aşa cum am crezut. Continuă să existe şi ne lovim de ei zilnic. Greşeala noastră este că nu-i observăm şi mai ales nu-i apreciem la adevărata lor valoare şi până la urmă noi suntem singurii care pierdem. Pentru că Puiu Tarbă este unul dintre aceştia şi merită tot respectul şi mai ales, aprecierea noastră. Tatiana PETRESCU
1.Care au fost cele mai emoţionante momente din viaţa dumneavoastră?
„Aş începe cu primul moment de care-mi aduc aminte şi asta se întâmpla atunci când aveam vreo 13 ani atunci când mama mea s-a recăsătorit şi la noi în casă a venit tatăl care ne-a crescut. După cum am mai spus-o , tatăl meu ne-a părăsit încă de când m-am născut.Schimbarea aceea a fost un moment important pentru mine. Un alt moment emoţionant l-am trăit atunci când deşi, situaţia materială nu-mi permitea să fac pregătire am reuşit să iau examenul la o Şcoală profesională din Zărneşti fiind al doilea inclus pe lista de admişi. Emoţii mari am trăit şi când m-am înscris în Ansamblul Brâuleţul al Casei de Cultură a Sindicatelor din Câmpulung condus de Ionuţ Pantelie dar şi când am fost numit de către directorul de atunci, Cornel Popescu, să conduc Ansamblul Carpaţi. Între timp acesta a trecut prin mai multe transformări, după Revoluţie el s-a numit Cimus Carpaţi. Emoţii puternice am trăit atunci când m-am căsătorit şi apoi, mi s-au născut cele trei fiice ale mele”.
2. Când v-aţi descoperit dragostea pentru folclor, pentru dansurile populare?
„Încă de când eram în şcoala generală unde am avut un profesor extraordinar de abil în a descoperi talentul, domnul Vlad care m-a selectat să fac parte din corul şcolii, apoi, la fiecare serbare şcolară, cântam muzică populară. După terminarea şcolii generale, mergând mai departe la Braşov, am întâlnit acolo un alt ansamblu folcloric unde am activat nu ca dansator ci ca şi cântăreţ chiar dacă-mi plăceau foarte mult dansurile pe care le avea acest ansamblu.Atunci când am venit în Câmpulung, m-am înscris în Ansamblul Brâuleţul pentru că îmi plăcea să dansez şi iată că am ajuns să strâng 40 de ani de coregrafie şi 21 ani de dansator”.
3. Dacă vă uitaţi în urmă, care ar fi cele mai mari 3 dezamăgiri pe care le-aţi trăit de-a lungul vieţii?
„Cea mai mare dezamăgire a vieţii mele este faptul că nu am putut să cresc alături de tatăl meu natural şi nu o să-mi condamn niciodată părinţii pentru această opţiune. O altă dezamăgire trăită de mine a fost faptul că întotdeauna mi-am dorit să am un ansamblu profesionist şi chiar dacă am propus acest lucru, nimeni nu a putut sau nu a vrut să mă ajute în acest sens.A treia dezamăgire este că mi-aş dori să mai fiu la vârsta de 30-40 de ani ca să pot continua această activitate dragă sufletului meu.Timpul a trecut şi peste mine, nu mă dau bătut dar nu mai pot să fiu acel dansator suplu, care-i mergeau picioarele şi care putea dansa ore întregi fără să obosească.”
4.Ce vă place mai mult : să cântaţi sau să dansaţi?
„O să continui partea de coregrafie şi o să pregătesc trupa de copii şi adulţi a ansamblului şi o să cânt, pentru că dansul, cântul şi portul popular mi-au plăcut dintotdeauna şi nu o să mă pot despărţi de ele.”
5. Cu vocea aţi câştigat de-a lungul anilor nu numai prietenii dar şi bani
„Da, este foarte adevărat acest lucru şi îmi face o deosebită plăcere să spun că şi la nunta dumneavoastră am cântat acum mulţi ani în urmă dar vă pot spune că de multe ori, am făcut acest lucru nu numai pe bani. Am cântat cu mare plăcere la oameni dragi mie fără niciun ban.Vocea este un dar de la Dumnezeu şi consider că fac un lucru bun însă niciodată nu mă voi despărţi de acest ansamblu de unde nu se câştigă niciun ban. Aici totul este pasiune care este recompensată cu satisfacţia lucrului bine făcut.Atunci când câştigi un concurs sau un festival fie în ţară fie afară nimic nu se poate compara cu mândria de a-ţi reprezenta zona şi ţara. Aplauzele primite sunt recunoaşterea muncii şi valorii noastre. Şi pentru acest lucru merită să faci orice sacrificiu”.
6. Vă amintiţi cum a fost atunci când aţi cântat la prima nuntă şi ce bani aţi câştigat?
„Da, nunta a fost în localitatea Şercaia, din Braşov şi am ajuns acolo pentru că instructorul coregraf de acolo a fost naş la o pereche de dansatori ai ansamblului.Toţi cei din orchestră şi dansatorii am participat la cea nuntă şi eu am cântat pe gratis.Începuturile mele la nunţi au fost în satul natal al soţiei, Jugur, unde ani la rândul cel care cânta la toate nunţile era Puiu Tarbă cu orchestra lui.Îmi amintesc că din primii bani câştigaţi mi-am cumpărat un ceas pe care mi l-am dorit foarte mult şi o bluză de vară.”
7. Vă aduceţi aminte când aţi fost cel mai fericit?
„Au fost mult mai multe momente de fericire dar eu am fost cel mai fericit când m-am căsătorit şi apoi, când s-a născut primul copil. Mi-am dorit fete şi Dumnezeu mi-a dat numai fete deşi socrii mei îşi doreau băieţi.Eu mi-am dorit fete pentru că ştiam că ele sunt mai ataşate de taţi şi ca în casa mea să fie ordine şi curăţenie.”
8. Care sunt lucrurile care vă deranjează cel mai mult la cei de lângă dumneavoastră?
„Minciuna. Nu-mi plac oamenii care mint. Recunosc că poate, în cazuri excepţionale şi eu am fost un mincinos dar nu am făcut din acest lucru un obicei. Se spune că „o minciună spusă la timpul ei te scoate sau după caz,te bagă în necaz”. Cred că nu este nimeni care să nu fi minţit măcar o dată în viaţă. Şi, mai detest hoţia.Mi-a fost dat să întâlnesc oameni care în deplasările din străinătate, din cauza sărăciei mai „puneau” mâna şi-şi completau ceea ce-şi doreau să cumpere.Aceste două lucruri nu le voi accepta niciodată.”
9.Dacă aţi putea să schimbaţi ceva la dumneavoastră care ar fi acel lucru?
„Nu aş putea schimba mare lucru decât poate duritatea pe care am afişat-o în faţa dansatorilor, pentru că altfel nu poţi face performanţă.După ce realizez că am fost dur evident, că regret pentru că până la urmă, ei vin aici din plăcere.”
10. Daţi-mi exemplu de două calităţi şi două defecte de-ale dumneavoastră
„Aş începe cu calităţile: sunt un iubitor de frumos şi sunt un mare sufletist.Ca defecte, datorită faptului că sunt un sufletist multă lume a speculat acest aspect în defavoarea mea. Un alt defect este faptul că nu am ştiut să mă preţuiesc la adevărata mea valoare.”
11. Vă plac banii, alergaţi după ei?
„Nu sunt un om care aleargă după bani şi nu voi deveni niciodată sclavul lor.Însă sunt necesari existenţei noastre.Imi plac, pentru că fără ei nu poţi trăi.Nu i-am câştigat uşor, mai ales în copilărie şi tinereţe.A trebuit să muncesc pentru a-i avea dar cel mai uşor i-am câştigat atunci când eram la Cimus şi directorului de atunci, Gheorghe Pepenel i-a plăcut ceea ce făceam eu, dansuri populare fapt pentru care a investit în noi, în ansamblul Cimus Carpaţi.Au fost timpuri frumoase şi acest om merită toată aprecierea mea. Mai sunt desigur, mulţi alţii care m-au ajutat de-a lungul timpului şi cărora le mulţumesc.”
12.Dacă ar trebui să-i mulţumiţi cuiva pentru ceea ce sunteţi astăzi, către cine s-ar îndrepta aceste mulţumiri?
„În primul rând, părinţilor mei, apoi, familiei mele.”
13. Atunci când sunteţi supărat, ce faceţi ca să ieşiţi din această stare?
„De multe ori după ce şterg câteva lacrimi îmi trece şi supărarea. Apoi, mă gândesc că trebuie să merg mai departe alături de familia mea dar şi de acest ansamblu care după cum am mai spus, este sufletul meu.”
14.De ce vă este cel mai teamă?
„Nu mi-a fost frică niciodată decât de Dumnezeu.Nu mi-e frică de moarte ci de suferinţe.”
15. Puteţi să ne daţi exemplu de o glumă sau de o farsă pe care vi le faceţi în deplasări?
„Se fac foarte multe glume şi îmi amintesc că atunci când am avut un turneu în Belgia cu ansamblul de atunci Cimus Carpaţi din care făceau parte şi Neluş Horobeanu şi Dorin Vizitiu într-una din seri cu protocol unde participau primarul localităţii şi alte oficialităţi invitate de el , toţi trei ne-am îmbrăcat în femei şi i-am invitat la dans. Au dansat cu noi dar nu au realizat că suntem bărbaţi. A fost o seară frumoasă cu multe farse.”
16. După fiecare ieşire în afară cu ce amintiri vă întoarceţi acasă?
„La fiecare festival se oferă placheta festivalului, o diplomă, dar de fiecare dată mă întorc cu ceva din comerţ care să-mi amintească de acel loc.Nu sunt adeptul cumpărării hainelor.”
17.Cu ce-şi ocupă timpul liber Puiu Tarbă, ce alte pasiuni mai are în afară de cântecul şi dansul popular?
„Îmi plac sportul, călătoriile, să citesc, să fac rebus.”
18.Ce părere aveţi despre ceea ce se întâmplă la ora actuală în politica din ţara noastră?
„Nu numai eu sunt debusolat de ceea ce se întâmplă.La Revoluţie am zis: „Doamne, o să trăim şi noi mai bine”, mai ales noi, cei care am călătorit în afară şi văzusem cum trăiau alţii. După toţi aceşti ani pot spune fără să greşesc că trăim mai rău, mai greu şi mai apăsaţi decât pe vremea lui Ceauşescu.Mi-aş dori ca toţi polticienii să facă ceva şi pentru popor nu numai pentru binele lor, al familiilor lor şi al partidului din carte fac parte.”
19. Vă aduceţi aminte de o situaţie din care aţi ieşit „cocoloşit”?
„Da, cu toate că nu vreau să-mi mai aminmtesc de acest moment trist din viaţa mea. Nu o să dau nume dar datorită răutăţii unor oameni acum vreo 21 de ani am fost implicat într-un proces penal. Câţiva dintre foştii membri ai ansamblului au găsit un mod de a mă ataca şi de a mă debarca de la cârma acestui ansamblu acuzându-mă că mă folosesc de banii ansamblului pentru a face afaceri.După patru luni, instanţa mi-a dat câştig de cauză, am fost găsit nevinovat dar vă pot spune că au fost cele mai grele luni din viaţa mea.M-a durut şi acest proiect a lăsat urme în sufletul meu.Pe cei care mi-au făcut asta i-am iertat dar nu i-am uitat.Şi cum un rău nu vine niciodată singur, după această chestiune, Holcim şi-a retras sprijinul financiar.”
20. Ce apreciaţi cel mai mult la subalternii dumneavoastră, la cei cu care lucraţi?
„Devotamentul şi corectitudinea”
21. Aţi fost pus în postura să-i spuneţi cuiva că nu are talent?
„Da, dar am spus-o în aşa fel încât să nu-l rănesc. Şi vă dau un exemplu: la o plecare în Croaţia, un elev de-al meu a muncit timp de jumătate de an şi am realizat că dansurile nu erau pentru el . Cu toate acestea l-am luat să-i arăt că nu am nimic cu el şi şi-a dat şi el seama până la urmă că este pe un drum greşit şi a renunţat. De-a lungul anilor am întâlnit astfel de cazuri dar lor, copiilor nu am avut curajul să le spun în faţă adevărul, însă le-am spus părinţilor.”
22. Există oameni care vin şi vă spun: „mulţumesc, domnul Tarbă!”
„Oho, destui. Sunt oameni care ştiu să recunoască binele dar să şi mulţumească.”
