Invitatul rubricii noastre „Dincolo de aparenţe” este fostul lider de sindicat al ortacilor din Muscel, poetul Ilie Scarlat.Figură marcantă a mineritului din zona noastră, Ilie Scarlat, şi-a câştigat respectul „oamenilor din adâncuri” şi nu numai, prin curajul, inteligenţa, perspicacitatea şi arta comunicării care aşa cum însuşi declara este foarte importantă. Bun negociator, Ilie Scarlat, se pare că a reuşit să-şi negocieze de la Dumnezeu o viaţă frumoasă aşa cum puţini reuşesc să aibă. Ba, am putea spune că Dumnezeu a avut pentru el şi o super ofertă, i-a mai dat un dar : cel al creaţiei şi automat o fire visătoare de artist. Experienţa din mină a transpus-o în versuri şi aşa au luat naştere „Cenuşa orelor”, „Flori de mină” care ne-au dat posibilitatea să-l vedem altfel pe Ilie Scarlat, un om puternic, călit de viaţa grea din adâncuri dar şi de bătăliile sindicale, întotdeauna optimist chiar şi când nu mai există speranţă dar care se transformă la 180 de grade atunci când scrie poezie. Îl mai pasionează chiromanția și așa și-a descoperit norocul la ….bani iar politica a făcut din el „un om uns cu toate alifiile”, ceea ce nu-i un lucru chiar așa de rău. Tatiana PETRESCU

1. Care au fost cele mai emoţionante momente din viaţa dvs?

Pe mine emoţia nu m-a copleşit niciodată şi cine spune că nu are emoţii, minte. Întotdeauna emoţia există atunci când iei contact pentru prima dată cu un personaj, când te implici într-un act social, politic. La început, şi pentru mine există tracul dar apoi, mă autocontrolez. Dacă stau şi mă gândesc pot spune că de-a lungul vieţii, am avut emoţii de examene, de început de an şcolar. De altfel, permanent te urmăresc aceste emoţii dar eu, unul le-am depăşit foarte uşor.

2. Daţi-mi exemple de 3 mari dezamăgiri pe care le-aţi trăit de-a lungul vieţii.

Dacă vorbesc cu experienţa de acum, pentru că altfel văd lucrurile la vârsta pe care o am şi la întâmplările pe care le-am trăit şi altfel aş fi vorbit atunci despre o dezamăgire. Aş putea spune că nici dezamăgirea nu m-a copleşit. Dar aş putea spune că am fost dezamăgit de atitudinea unor indivizi în raporturile cu mine, pentru că atunci când faci o ofertă generoasă cuiva şi această generozitate vine dinlăuntrul tău te aştepţi să ai un răspuns pe măsură. Dacă acest răspuns este nagativ, atunci trăieşti o mare dezamăgire. Eu vreau să spun că nu am trăit astfel de dezamăgiri. Sunt îngrijorat de faptul că nu m-am aplecat mai mult asupra cunoaşterii,asupra însuşirii unor cunoştinţe din domeniul filozofic prin faptul că am citit mai puţini filozofi de cât mi-am dorit eu. Este singura dezamăgire. Acum, trăiesc clipa, momentele existenţei mele actuale, mă întorc în trecut foarte rar şi mă întorc cu nişte ochi nu critici, nu intransingenţi ci unii foarte îngăduitori.Şi atunci, cei care îmi apar în memorie că mi-ar fi produs cândva o mică dezamăgire astăzi, i-aş dori alături de mine şi chiar cred că ar fi nişte prieteni sinceri pentru că şi eu am căpătat experienţa de a comunica mult mai bine cu oamenii. De multe ori, aceste stări de dezamăgire vin din lipsa experienţei în comunicare cu partenerii tăi, fie că este partener în căsătorie, fie într-o relaţie de afacere sau relaţie socială. Întotdeauna am căutat să văd partea plină a paharului, chiar dacă în el se afla doar o picătură.

3. Care a fost visul dvs. de mic copil?

Prima dată, mi-am dorit să ajung ofiţer, mare comandant şi atunci eram foarte autocritic cu mine ca şi acum, pentru că sunt exigent cu mine. Pe parcurs, nu s-a întâmplat tocmai aşa pentru că am ajuns din întâmplare în minerit iar ulterior am avut o boală care nu permitea în armată: vitiligo pentru care nu am fost acceptat la examen. La vremea respectivă, nu existau medicamente pentru a putea fi tratat, nu se ştia mai nimic despre el faţă de astăzi.În schimb, m-a răzbunat fratele meu care a făcut carieră militară şi acum, este general.

4. Dacă ar fi s-o luaţi de la capăt, aţi face acelaşi lucru?

Aş da o pildă din Religie: „Păcatele, nevoile, necazurile noastre sunt mai bune decât ale altora” dar nu putem să ştim niciodată ce-ţi rezervă viaţa, pentru că eu gândesc în sensul următor: mă uit în trecut, pentru că el există dar merg spre viitor. Nu mă mai pot întoarce înspre trecut chiar dacă a fost unul frumos dar nu atât de semnificativ. Nu a punctat atât de mult în sfera socialului sau cu alte cuvinte, nu are glorie. Am constatat că pot să fac multe lucruri şi atunci nici nu ştiu ce aş alege. Orice hotărâre am luat-o, am făcut-o rapid, în câteva minute. Am luat hotărâri esenţiale şi nu am regretat pentru că nu am greşit.Am dat curs impulsului şi ulterior dacă au existat abateri le-am corectat.

5.Spuneţi-mi două calităţi şi două defecte de-ale dvs.

Ca defecte, mi-aş dori să fiu mai înţelegător cu copilul meu pentru că educaţia este importantă şi se ştie că cel mai greu este să-ţi educi propriul copil întrucât există această tendinţă de a nu putea să faci acest lucru din prea multă dragoste.De regulă, eu aleg la un om între caracter şi inteligenţă, prima opţiune şi am mers pe mâna omului de caracter. Şi am să vă argumentez: inteligenţe sunt destule şi omul inteligent te bagă în tot soiul de tenebre, pe când cel cu caracter este cel care poate să ţină linia dreaptă şi te poţi baza pe el.Ceilalţi sunt foarte alunecoşi. Întotdeauna am dorit să-mi cizelez caracterul, nu să-mi şlefuiesc inteligenţa. Hotărârea în acţiune este una dintre calităţile mele pentru că dacă nu eşti hotărât în a lua o decizie, ezitarea în a o duce la îndeplinire face ca succesul tău să fie mărunt şi preţul prea mare.Şi atunci eu mizez pe caracter şi hotărâre. Sunt foarte multe elemente pozitive în caracterul unui individ şi de aceea am spus caracter pentru că el întruneşte un cumul de calităţi. O altă calitate este cea de bun orator şi cred eu că a spune în cuvinte puţine foarte mult este foarte impoartant.

6. Dorinţa de lider o aveţi de mic sau v-aţi şlefuit-o în timp?

Am constatat că şi în timpul şcolii îmi plăcea să fiu ascultat şi acest lucru a făcut ca în multe situaţii, fie în timpul şcolii, fie după, mai puţin în armată pentru că ordinul îmi crea o stare de iritare, stăteam în banca mea, îl ascultam dar am avut momente când nu executam şi mi-a produs mari neplăceri. Eu am făcut armata la Pază şi Frontieră şi pentru că am refuzat nişte colaborări am fost trimis soldat pe fâşie,dar mi-a prins bine pentru că deja începusem să înţeleg ce înseamnă libertatea de exprimare.

7.Ce vă enervează cel mai mult la cei din jurul dvs.?

La ora actuală, nu mă mai enervează nimic pentru că mă gândesc că timpul care mi-a mai rămas este foarte scurt.Încerc să-i dau valoare dar reuşesc în puţine situaţii pentru că trebuie să-mi dau seama în primul rând de propria mea existenţă iar după aceea să gândesc că ceilalţi pot să mă enerveze şi să-mi facă rău şi nu mă mai gândesc la acest aspect.În sinea mea îmi spun că „aşa cum sunt eu sunt şi alţii” şi atunci când primesc semnale negative din exterior îmi pun antiscutul care cel puţin, până acum, m-a protejat.Am ajuns să nu mă mai enervez în aşa hal încât să devin patologic, să capăt boli.Mai mult, în momentele în care eram supărsat aveam un remediu: alergam până uitam.Acest lucru îl făceam pe la vârsta de 28 de ani. Atunci erau supărări pe care nu le înţelegeam şi îmi eliberam energia negativă.

8.Cum lucraţi mai bine sub presiune sau în linişte?

În activitatea sindicală nu întotdeauna te înţelegi cu partenerul cu care negociezi dar nici cu cel pe care-l reprezinţi şi se pune pe tine o presiune pe care o simţi. Aşa că am fost nevoit să mă protejez şi să mă autocontrolez.Am trecut prin multe momente de criză şi mi-am dat seama că cel mai puternic este cel care ştie să gestioneze situaţii conflictuale.Când mă aflu în astfel de situaţii, mă remontez şi randamentul meu este maxim.

9. Care ar fi cea mai mare dorinţă a dvs. care nu vi s-a îndeplinit încă?

Atunci când am încetat să cred în vise am avut mari realizări pentru că intri în comuniune cu tine însuţi, cu cei care gândesc ca tine şi mai ales intri în comuniune cu Dumnezeu. Acest lucru te face să înţelegi şi să acţionezi în viaţă numai pe acele principii morale foarte sănătoase de altfel, greu de obţinut de către alţii. Cu cât urci în vârstă, realizezi că experienţa are valoare.Eu unul am realizat şi recunosc că această experienţă se obţine numai trăind şi fiind atent în jurul tău.Am dorinţe, dar lucruri fireşti dar sunt din cele de bun simţ.Primesc cu braţele deschise tot ceea ce vine în existenţa mea.

10.Vă plac banii, alergaţi după ei?

Am avut întotdeauna bani şi nu am făcut un ţel din a-i avea. Ba, am avut mai mult decât mi-am dorit şi am găsit un mod de a-i produce foarte lejer.Este probabil un noroc şi pentru că studiez chiromanţia de câtiva ani am găsit acest semn al norocului de bani şi la mine. Nu mi-am pus problema banilor până acum pentru că mereu mi-au fost suficienţi.

11.Ce faceţi în timpul liber, ce pasiuni aveţi?

Întotdeauna am avut mult timp liber dar nu am ştiut să-l preţuiesc.Acum, în fiecare zi, citesc cel puţin câte o oră, iar când scap acest lucru, reiau a doua zi sau în weekenduri.Citesc istorie, filozofie, literatură, artă într-un mod mai selectiv şi aplecându-mă asupra unor personalităţi ale culturii universale mai cu intensitate.Am ajuns să citesc de 2 sau 3 ori cărţile pe care le-am citit înainte şi le văd cu alţi ochi pentru că le înţeleg mai bine.

12. Unde v-aţi petrecut cea mai faină vacanţă?

Cred că la Paris, dar mi-a plăcut şi în Grecia şi în Egipt. Am observat că am o predispoziţie spre medieval şi antichitate şi că circul pe „canalele” istoriei ca şi când acea perioadă a fost una dintre cele mai bune ale vieţii mele.Mă atrage aşadar anticul, vestigiile medievale.

13. În afară de România unde v-ar plăcea să trăiţi?

În ţări sudice, unde este cald pentru că a început să-mi fie frig.

14. Vă amintiţi când aţi fost cel mai fericit?

Se spune că „Fericirea există în fiecare clipă şi nu există niciodată.”. Ea te poate copleşi într-un anumit moment şi poate dispare aşa cum a venit. Este prea mult spus fericire pentru că îmi vine greu s-o asemui cu ceva. Am trăit stări de bine pe care le-am trăit sau stări de exuberanţă fizică sau intelectuală. Au fost momente foarte multe dar de bucurie sau plăcere.

15. Dacă ar fi să schimbaţi ceva la dvs. care ar fi acel lucru?

Dacă nu ar fi acest efort de a schimba în noi câte ceva cred că existenţa noastră ar fi foarte anostă.Puterea vine la cineva din momentul în care încearcă să-şi controleze micile defecte fizice, morale, intelectuale.Fiecare are un model în viaţă pe care încearcă să-l copieze dar în fond, esenţa nu şi-o poate schimba. Întotdeauna căutăm să ne înfrânăm pornirile care nu ne fac bine sau să scoatem în evidenţă calităţile.Aşadar, nu aş schimba absolut nimic şi nici nu aş modifica ci mai degrabă aşa avea o dorinţă nestăvilită de a-mi perfecţiona ideile.

16.Credeţi în Dumnezeu?

Cu siguranţă, da. Încerc să mă apropii de puterea divinităţii cu alt înţeles, în primul rând înţelegând Istoria omenirii-Geneza, ba mai mult, înţelegând miracolul pentru că el este cel mă aduce într-o fază de linuişte, în care să-mi spun că tristeţea mea a avut sau nu un rost.

17. Ce calităţi apreciaţi la subalternii dvs.?

Punctualitatea în primul rând, corectitudinea, loialitatea şi dorinţa de a muncii alături de mine şi într-o colectivitate.

18. Este greu să fii lider?

Dacă ai talent, nu. Dacă-ţi lipseşte acest lucru este foarte greu pentru că în foarte multe situaţii nu numai că greşeşti dar iei hotărâri greşite tocmai pentru a te menţine acolo.De aceea spun că a fii lider înseamnă a şi avea talent.

19. Aţi fost nevoit să faceţi compromisuri?

Da, am fost şi am făcut multe. Compromisul este arta negocierii iar partenerii care se află la masa de negociere trebuie să facă compromosuri în sensul bun, nu la cel de vânzare ci cel înţeles în sens de progres pentru că ambii parteneri de orice structură ar fi trebuie să plece mulţumiţi pentru că orice stare conflictuală poate fi aplanată prin această relaţie de compromis. Încăpăţânarea de a ajunge undeva sau de a face ceva într-un anumit sens nu este benefică niciodată pentru că există legea compensaţiei.

20. Ce părere aveţi despre ceea ce se întâmplă la ora actuală în politica din ţara noastră?

Este foarte mult de vorbit pe acest subiect. Mi-am propus după alegerile din 2008 să nu mai fac atât de mult dezbatere politică şi asta pentru că toţi se pricep la politică.Sunt puţini lideri politici care au şi chemare, talent şi posibilităţi şi vor să facă ceva pentru comunitate.Dar aceia ori nu acced în poltică iar dacă o fac nu au susţinere.Sunt susţinuţi cei care promit mult şi oferă foarte puţin.