0
0
Potrivit legislației în vigoare, durata normală a timpului de muncă pentru contractele cu normă întreagă este de opt ore pe zi, respectiv 40 de ore pe săptămână. Cum orice regulă are și excepții, în cazul de față există prevederi speciale ce vizează cu precădere categorii de salariați vulnerabili sau pentru care legiuitorul a stabilit că, de și nu lucreză conform regulilor generale, contractele de muncă se încadrează în categoria celor cu normă întreagă. În același timp, contractele de muncă cu timp parțial nu se vor raporta la numărul de zile lucrătoare, ci la media lunară a orelor lucrătoare pentru fiecare an în parte.
Ceea ce înseamnă că un salariat care are încheiat un singur contract de muncă cu timp parțial de patru ore pe zi, respectiv 20 de ore pe săptămână, va avea un stagiu de cotizare proporțional cu timpul lucrat, adică un an de vechime în muncă va fi acumulat în doi ani pentru acest tip de contract.
În același timp, pentru un salariat care are contract cu normă întreagă, cât și unul cu timp parțial, stagiul de cotizare va fi calculat, potrivit Avocatnet, numai pentru contractul de muncă cu normă întreagă, iar cel cu timp parțial va fi luat în calcul strict pentru determinarea punctajului anual.
Acest mod de calcul al stagiului de cotizare și al punctajului mediu anual va influența direct valoarea pensiei, deoarece un salariat care a lucrat preponderent în baza unor contracte de muncă cu timp parțial va avea un stagiu de cotizare inferior anilor calendaristici în care a prestat o muncă salarizată, iar punctajul anual îi va fi calculat proporțional cu vechimea acumulată.
Un salariat care a prestat în baza a două sau mai multe contracte de muncă, iar acestea depășeau o normă întreagă va avea un stagiu de cotizare raportat la anii calendaristici, fără a-i fi adăugate perioadele care depășeau o normă întreagă. În acest caz va fi influențat pozitiv punctajul mediu anual, acesta fiind calculat la nivelul salariilor încasate și raportat la o normă întreagă.
