0
0
Caricaturistul Bogdan Petry a fost cel care ne-a onorat invitaţa de a răspunde întrebărilor din cadrul rubricii „Dincolo de aparenţe”,ocazie cu care am putut afla mai multe despre „omul Bogdan Petry”. Ce am descoperit despre el, aflaţi mai jos.
Tatiana PETRESCU
1. Care au fost cele mai emoţionante momente ale vieţii tale?
Este foarte greu să-mi dau seama acum, mai ales că eu sunt o fire emotivă şi am trecut prin foarte multe momente emoţionante.Dacă stau bine şi mă gândesc, primul lucru emoţionant pe care l-am trăit a fost plecarea de acasă.Eu am ţinut neapărat să fac Liceul de Arte Plastice „Nicolae Tonitza” din Bucureşti. Eram fascinat de Bucureşti, îmi plăcea şi era altfel decât acum.De altfel, eu m-am născut aici.Ai mei nu au avut ce face chiar dacă nu au vrut să mă rupă de ei atunci când au văzut că sunt aşa de hotărât.M-am dus şi am intrat cu talentul meu care mi-a deschis o grămadă de uşi şi-i mulţumesc în fiecare zi lui Dumnezeu pentru asta.Un alt moment pot spune că a fost prima iubire.
Nu sunt un adept al expoziţiilor chiar dacă ele marchează un moment în viaţa ta, a creaţiei tale şi asta din cauză că sunt costisitoare. Am fost emoţionat acum câţiva ani, când am avut o expoziţie la Bucureşti şi a venit la mine Mircea Dinescu şi m-a rugat să colaborez cu el la o revistă. Tocmai plecam în America dar nu l-am refuzat.Mi-ar fi plăcut să lucrez cu el. Plecarea în America a fost un alt moment emoţionant trăit de mine.A fost însă o emoţie negativă din cauza rupturii de ţară, cumva neaşteptată aş putea spune chiar dacă îmi doream să plec acolo.Apoi, un alt moment a fost fără tăgadă naşterea celor două fetiţe.Atunci când am aflat că vom avea gemene, atât eu cât şi Monica ne-am bucurat nespus.Când s-au născut erau ca două franzeluţe mici.
2. Care au fost cele mai mari 3 dezamăgiri pe care le-ai trăit?
Aş putea spune că am trăit foarte multe dezamăgiri.Una a fost prima mea căsnicie care a fost o istorie în care nu vreau să intru.Apoi, eşecul meu la facultate, faptul că nu am intrat din prima.Au fost nişte bătălii în care eu aveam senzaţia că eram un învingător şi de fapt mă aflam înfrânt. Au fost nedreptăţi pe care cu greu le-am suportat.Acum, dezamăgirea cea mare pe care o trăiesc este perioada istorică pe care o traversăm care mă afectează şi pe mine şi pe ceilalţi în egală măsură.
3. Când ai fost cel mai fericit?
Nu aş putea să spun când am fost cel mai fericit pentru că mi-e greu să fac acum o statistică . Au fost multe momente de fericire dar nu pot pot să spun de exemplu că ăsta a fost, sau ăsta.. sau poate a fost unul pe care nu am ştiut să-l apreciez la adevărata sa valoare.Pentru mine de exemplu, un moment extrem de fericit este când am un album pe care mi l-am dorit de multă vreme şi-l fac rost prin diferite mijloace.Un moment nemaipomenit a fost când am pus mâna pe o carte a unui mare grafician american Leyendeker care a influenţat foarte mult grafica publicitară pe care mi l-am dorit foarte mult.Am fost extrem de fericit că am reuşit.Fericit sunt când mă duc să văd un peisaj frumos, pentru că-mi place natura,îmi place să mă plimb.Şi, ar mai fi multe astfel de momente, dar acum nu-mi vin în minte.
4. Dacă ar fi s-o iei de la capăt, ai face acelaşi lucru?
Cu siguranţă că aş face acelaşi lucru dar aş alege calea cea bună, în sensul că aş scăpa de momentele inutile şi cred că fiecare ar face acelaşi lucru.Din păcate, nu ne dă Dumnezeu această şansă însă cred că putem să mai reparăm pe ici pe colea atât cât se poate. Dar, dacă ar fi să mai trăiesc încă o dată, tot desen aş face deşi ţin minte că în liceu aveam două opţiuni: actorie-regie sau medic psihiatru. Mi-ar fi făcut o mare plăcere să repar oameni, mai bine zis, mintea oamneilor, să intru în ea şi s-o pot ameliora.
5. Care a fost visul tău de mic copil?
Atunci când eram mic îmi doream să fiu explorator sau astronaut.Exista Biblioteca de la Clubul ARO unde era o doamnă bibliotecară foarte amabilă pe care o cunoştea tatăl meu care era profesor de Română şi de unde împrumutam o grămadă de cărţi, plus că aveam eu acasă foarte multe cărţi din acest domeniu. Nu ştiu de unde am prins gustul pentru explorare dar eram fascinat de acest domeniu. Am citit foarte multe cărţi de SF.
6. Cum arată o zi perfectă pentru tine?
Nu-mi plac lucrurile intempestive, momente prea bruşte care să mă solicite.Nu-mi plac lucrurile care mă scot din ritmul meu pentru că orice artist are tabietul lui, momentul lui de creaţie. Trebuie să ai mult timp liber ca artist şi nu trebuie să ţi-l perturbe nimeni dacă vrei să realizeze ceva bun.
7. Ce te deranjează cel mai mult la oamenii din jurul tău?
Falsitatea, întotdeauna m-a deranjat acest lucru.Nu pot să suport făţărnicia care după părerea mea este mai mare decât minciuna.Sunt momente în care eşti nevoit să minţi pentru că minciuna uneori are şi ea partea ei pozitivă pentru că te scoate din nişte situaţii dificile dar nu trebuie exagerată.Eu nu sunt făţarnic şi nu pot s-o înţeleg. O justific, realizez că cineva este în aşa fel dar nu o pot accepta.Eu interpretez invidia ca pe o laudă. Dacă cineva mă invidiază realizez că mă apreciază.Eu niciodată nu am nutrit invidie faţă de un coleg de breaslă, din contră am ţinut să aflu mai multe despre el. Acest lucru m-a protejat într-un fel.Cunosc oameni la care acest sentiment este o stare de fapt.
8. Ai vreun loc preferat în Câmpulung?
Locul meu preferat este Patiseria „Iepuraşul” unde pentru mine este ca o bornă kilometrică. Este dacă vreţi un fel de Capşa.De când a apărut această patiserie de câte ori aveam ocazia veneam aici fie cu părinţii, fie cu prietenii.Îmi place atmosfera de aici, este plăcută, vezi oamenii trecând, te saluţi cu ei.Eu nefiind băutor de alcool, acest loc este „cârciuma” mea.
9. Pentru că ai amintit de alcool, să înţeleg că nu ai consumat niciodată sau l-ai abandonat pe parcurs?
Ba da şi-mi aduc aminte de beţiile mele.Cred că în liceu am început prima dată să beau aşa cum au făcut majoritatea, dar eu cum eram extremist, mă gândeam că dacă bei atunci trebuie să te îmbeţi.Beţia îţi dă o stare de putere. Îmi amintesc că atunci când eram în armată aveam impresia că atunci când eram beat aveam cele mai geniale idei. Dar dimineaţa, dispăreau toate. Aşa că m-am hotărât să mi le notez.Când mă trezeam, nu mai înţelegeam nimic din ceea ce notasem şi de multe ori nici nu înţelegeam nici ce-am scris.Aşa că a picat „geanilitatea alcoolului”.În timp, am devenit intolerant cu alcoolul pentru că-mi făcea rău, deveneam agresiv, suspicios, mă legam de oameni. Eu sunt o fire ipohondră. Dacă ceva îmi face rău, renunţ fără niciun fel de probleme la acel lucru. La fel am procedat şi cu tutunul.
10.Cât timp ţi-a luat să realizezi cea mai elaborată lucrare?
De obicei, lucrările mele nu sunt atât de elaborate pe cât par.Fiind caricaturi de presă, eu sunt nevoit să le fac în maxim câteva ore, o zi.Cam asta este perioada la care eu lucrez la ceva.Sunt însă şi lucrări pe care le elaborez mai multă vreme pentru că sunt după noua tehnologie3D.
11. Care au fost cei mai mulţi bani câştigaţi din caricatură?
Cei mai mulţi bani câştigaţi din deesen, nu neapărat din caricatură au fost acum vreo 15 ani când mi-am cumpărat un Trabant din două story board-uri. Ţin minte că cea mai bună performanţă a mea a fost de 300 de desene realizate în 2-3 zile.
12. Care ar fi cea mai mare dorinţă a ta care nu s-a îndeplinit încă?
O mare dorinţă a mea ar fi să fac un film de animaţie cu care să iau un premiu şi, la asta lucrez, în sensul că încă mai învăţ pentru că noi nu avem din păcate şcoală de animaţie, nu avem nici măcar cursuri, trebuie să fii autodidact dar să ai şi timp.
13. Te consideri un om împlinit?
Nu mă simt un om împlinit pentru că nu fac ce vreau şi mă refer profesional.În clipa în care faci ce vrei şi trăieşti după urma acelui lucru cred că atunci te simţi împlinit ca artist.Mie mi-ar plăcea să fac ilustraţie de carte.Ziarul la care lucrez nu-mi oferă satisfacţie deosebită şi mă ţine în loc de la actul meu de creaţie adevărat.Nu pot renunţa la el din onoare sau din prostie. Am rămas la acest brand „Caţavencii” nu pentru bani ci pentru onoare dar şi pentru că mă reprezintă pentru că lucrez aici de 10 ani şi e o parte din viaţa mea.Dar indiferent unde vei lucra, nu poţi să faci ceea ce vrei tu ci ceea ce şi se comandă.Eu cred că pe un artist trebuie să-l laşi să facă ceea ce vrea el, trebuie profitat de faptul că există pentru că numai atunci poate da calitate.
14.Dacă ar fi să-i mulţumeşti cuiva pentru ceea ce eşti astăzi cine ar fi acela?
În primul rând, lui Dumnezeu că mi-a dat talentul ăsta. Apoi, părinţilor mei care au ştiut să mă direcţioneze, în special tatăl meu cu care am avut o relaţie specială. El nu era tatăl nostru, ci prietenul nostru.
15. Dacă ziua de mâine nu ar fi, ce ai face astăzi?
Cred că m-aş plimba toată ziua, aş admira natura şi aş asculta muzică şi mai cred că aş dori să mă întâlnesc cu cei dragi pentru a sta de vorbă cu ei.Aş intra şi în panică la un moment dar doar dacă ar fi vorba numai de mine pentru că aş lua acest lucru ca pe o execuţie. Că, dacă ar fi o chestie generală aş fi mai solidar şi aş înţelege fenomenul.
16. Ce alte pasiuni mai ai?
Îmi place foarte mult să mă uit la filme.Nu-mi place să văd filmele pe video, acasă deşi am un monitor foarte bun.Îmi plac filmele văzute la cinematograf pentru că sunt un adevărat spectacol. Trebuie să-l vezi la dimensiunea la care a fost creat pentru că altfel pierzi din detalii.
17. Atunci când eşti supărat ce-ţi place să faci ca să ieşi din această stare?
Îmi place să desenez chiar dacă sunt în această stare. Desenul a fost pentru mine întotdeauna,o refulare, o evadare. Eu nu fac niciun efort atunci când desenez pentru că este o plăcere, ceva natural chiar dacă ar fi vorba de un desen complicat. Dacă am eu plăcerea să-l fac, nu simt.De multe ori prietenii îmi spun să mă odihnesc pentru că mă văd cu ochii roşii şi le răspund că asta fac.
18. Eşti darnic, îţi place să faci daruri?
Da.
