0
0
Despre medicul Constantin Cezar, fostul șef al Ambulanței Câmpulung care ar fi ajuns acum vârsta de 83 de ani dacă ar mai fi trăit, câmpulungenii știu foarte puține lucruri.Și asta pentru că modestia sa a fost una dintre calitățile sale. Despre profesionalismul său foștii săi colegi, subalterni și prieteni nu au decât cuvinte de laudă însă pe lângă acest aspect, doctorul Cezar, se poate lăuda cu statutul de ”singurul medic din Câmpulung care a făcut pușcărie pe vremea lui Ceaușescu pentru provocarea unui avort” fiind posesorul unei povești de viață trăite în spatele gratiilor acolo unde și-a petrecut 3 ani și jumătate pentru o greșeală a tinereții cccând a încălcat decretul dat de Ceauşescu în 1966, prin care a fost interzis avortul. După mai bine de 35 de ani, doctorul generalist Constantin Cezar, fostul șef al Seviciului de Ambulanță Câmpulung a acceptat să povestească coșmarul vieții sale și să-l deconspire pe cel care l-a trimis la Jilava. Tot el este cel care-i dă în vileag pe „pârâcioșii” care au distrus viețile multor femei și veți vedea că printre aceștia se aflau atunci înalte fețe bisericești care se află și astăzi în prim planul vieții politice și sociale. Tatiana PETRESCU
Potrivit statisticilor oficiale în perioada 1966 – 1989 au murit, din cauza avorturilor ilegale, 9452 de femei din toată ţara, numărul acestora fiind în realitatea cu mult mai mare decât cel declarat.
Printre cei care au făcut închisoare în perioada comunistă pentru „avort ilegal” se numără şi câteva câmpulungence. Potrivit cunoscuţilor, acestea au ajuns după gratii fiind pârâte nu de medici, ci chiar de preoţii la care se spovedeau. Celebru pentru „pâra la Secu” este ÎPS Calinic, dar şi un preot de la Cetăţuia „Negru Vodă”. Femeile care au trecut prin calvarul închisorii pentru că au făcut păcatul de a avorta povestesc pe şoptite că a doua zi după ce se spovedeau „la Calinic de la Curtea de Argeş” sau la Cetăţuia „Negru Vodă” erau ridicate de miliţieni şi încarcerate. Pedeapsa pentru un avort provocat ilegal fiind de trei ani şi jumătate.
1. Domnule doctor, v-aş ruga să ne faceţi o scurtă prezentare a activităţii dumneavoastră ca medic la Câmpulung.
De fel sunt din Iaşi. În 1961, am terminat Facultatea de Medicină şi la repartiţii, am luat Regiunea Argeş. Aşa am ajuns la Câmpulung, ca medic generalist la Uzina Mecanică Muscel (n.red. mai târziu SC ARO SA), unde am lucrat 11 ani, după care am trecut la Combinatul de Fire şi Fibre Sintetice (n. red. Grulen) timp de 12 ani. Am mai fost doi ani la Şcoala Specială din Bughea de Jos, după care am trecut la Salvare, unde am fost şi şef al Ambulanţei Câmpulung cam 4 ani.
2 Cum s-a întâmplat de aţi devenit singurul medic din Muscel care a făcut peste trei ani de închisoare pentru provocarea unui avort?
După cum am spus, am fost medic la uzină şi la combinat şi toate femeile veneau obligate la control. Am fost nevoit să fac mai mult ginecologie cu respectivele persoane. Aşa am avut şi necazul. După provocarea unui avort se mai întampla să se provoace o hemoragie şi astfel se ajungea la spital. Atunci, medicii ginecologi, pe atunci doctorul Ţuluca şi doctorul Albu, nu puteau să facă nici o intervenţie până ce femeile, unele în stare foarte gravă, nu spuneau cine le-a provocat avortul. Era un căpitan care stătea numai în spital (n. red. cunoscut de personalul medical de la acea dată ca şi „căpitanul Iordache”). Aşa mi s-a întâmplat şi mie. Una dintre femei a spus şi asta a fost. A fost o anchetă rapidă şi gata la tribunal. Acum a trecut! A trecut!
3. Am putea spune că, de fapt, aţi salvat nişte vieţi.
Aşa este. Mie mi s-a întâmplat necazul pentru că încercam să le salvez pe aceste femei. Erau disperate.
4. Cum şi unde aţi ispăşit pedeapsa?
Din 1981 până în 1984. Un an de zile am fost la Colibaşi. În prima săptămână, am frecat floricele din lemn la atelier. Am lustruit ornamente pentru mobilă, după care am ajuns la dispensar. Cam după un an, a fost un caz mai stupid. Era un locotenent doctor, iar un deţinut mai solid a venit la consultaţie şi a căzut pe sală. Medicul s-a pierdut şi atunci, eu, am intervenit imediat. Taică său era mare colonel sau general la Direcţia Generală a Miliţiei. Aşa că nu a mai durat mult şi am fost pus pe cursă şi m-au trimis la Jilava. Acolo am stat cam o săptămână într-un salon, în carantină, după care m-a dat la Medicală 2, unde era un doctor Felea. Un om extraordinar. Mi-au dat şi un asistent, un plutonier care nu ieşea din vorba mea. Am stat ca medic, şef de secţie la cei cu TBC, astm bronşic, boschetari, până m-au băgat în comisie şi m-au eliberat condiţionat, fără nici o interdicţie. Era atunci tovarăşul secretar de partid Petolea. Era „perioada domniei lui Mircea”, pentru că aproape toţi cei ce conduceau atunci aveau prenumele de Mircea.
Îmi aduc aminte că spitalul penitenciarului de la Jilava avea o dotare cum nu cred că se întâlnea în alte spitale din ţară. Era cea mai modernă aparatură medicală. Aveau şi cele mai moderne paturi de spital. Totul era monitorizat. Peste tot numai aparate cu butoane şi monitoare. Şi sala de chirurgie era ca în filme.
5. Aţi întâlnit şi deţinuţi politici?
Nu se spunea de ce sunt închişi. Acolo erau toţi la fel. Cu mine se purtau frumos. Am avut norocul meu. Pentru secţia mea îmi trebuiau medicamente şi m-am dus la farmacia penitenciarului. Era o farmacistă acolo de ai fi zis că e la regim, că mănâncă numai lunea şi vinerea numai lămâie. Când i-am dat lista de medicamente mi-a tăiat totul de pe ea. M-am dus la comandantul închisorii şi el a chemat-o şi i-a spus să-mi dea tot ceea ce doresc. Vânătă la faţă mi-a dat tot ce am cerut, dar ar fi fost în stare să îmi numere şi picăturile. Am avut şi cazul austriacului. Unul care avea un avion mic la Timişoara şi care trecea români dincolo, contra unor sume în dolari. Ca o paranteză ştiţi cum e în viaţă: „un neamţ – un inginer, doi nemţi – o fabrică, trei nemţi – un război mondial, iar inversul: un român – un hoţ, doi români – o bandă, trei români – o bandă şi un turnător”. Aşa a fost şi austriacul turnat şi a ajuns mai mult mort, după un infarct, la Jilava. Comandantul m-a chemat şi mi-a spus că mi-l dă viu şi viu îl vrea când va avea nevoie de el. L-am păzit zi şi noapte până au venit cei de la ambasadă şi l-au luat să-l trimită în Austria. Nu a mai apucat să fie jumulit de-ai noştri.
6. A mai fost cineva închis pentru provocare de avort sau aţi fost singurul ghinionist?
Mai era o soră medicală de la uzină, Marinică Leana. A făcut unei femei o întrerupere de sarcină, care a murit pe loc. Şi ea a făcut închisoare. Era un medic mână în mână cu Miliţia şi era şi căpitanul ală extrem de al naibii. După necaz, când eram la urgenţe, m-am trezit cu el. Când m-a văzut i-au ieşit ochii din cap ca la melc. Avea un ulcer în evoluţie. I-am dat o reţetă şi se tot uita la mine. I-am spus să nu-i fie teamă că nu mă răzbun, că îmi fac meseria de medic. După două luni a venit să-mi mulţumească că l-am făcut bine după ce el mi-a făcut atâta rău. Până la urmă a făcut un ulcer gastric, o ciroză şi s-a curăţat.
7. Aţi mai continuat cu provocarea de avorturi după închisoare?
Nu! „Omul care e muşcat de şarpe se fereşte şi de şopârlă!”
