Arbitrul de fotbal, Cristina Dorcioman: „Cel mai mult m-au dezamăgit nişte oameni pe care eu i-am ajutat foarte mult şi nu m-aş fi aşteptat niciodată la trădarea lor. Din cauza lor, am trait momente foarte urâte în cariera mea sportivă şi nu cred că meritam aşa ceva”.

Astăzi, a acceptat invitaţia de a răspunde întrebărilor noastre, arbitrul de fotbal FIFA, Cristina Dorcioman care „dincolo de aparenţe este o femeie straşnică, cu o ambiţie de fier care a încercat şi, culmea, a şi reuşit să le demonstreze bărbaţilor că poate fi suverană în ţara lor, cea a fotbalului. Cristina Dorcioman este prima musceleancă care a intrat de bunăvoie în „cuşca leilor” şi, cu un simplu fluier, a reuşit să-i îmblânzească. Şi, să nu credeţi că i-a fost uşor. Invadarea teritoriului i-a făcut pe bărbaţi s-o atace şi bineînţeles, s-o trimită la cratiţă. I-a ignorat şi, a mers mai departe fără niciun regret. Ambiţia, perseverenţa, seriozitatea dar şi munca au făcut din Cristina o profesionistă recunoscută şi apreciată peste hotare. Ar fi trebuit să fie şi la noi pentru că nu mai are nimic de demonstrat. Dar, se ştie că noi, românii ne-am renegat valorile. Ce ar mai trebui să ştiţi despre Cristina? Poate faptul că este un OM şi jumătate, un prieten adevărat pe umărul căruia îţi poţi apleca liniştit capul atunci când eşti la nevoie, cu frică de Dumnezeu şi cu mare dragoste pentru sport care aşa cum spunea ea, este tot ceea ce şi-a dorit şi i-a dat înapoi atât cât a meritat.Tatiana PETRESCU

Care au fost cele mai emoţionante momente din viaţa ta?(Dă-mi exemplu trei astfel de momente.)
Pot spune că am avut „n” momente emoţionante, pentru că în viaţa unui sportiv, acestea sunt din belşug. Dar, dacă ar fi să fac un top aş trece pe primul loc momentul când am avut prima competiţie internaţională, apoi, când mi-a cântat imnul României şi nu pot uita momentul când am fost nominalizată să conduc o finală de Cupă Europeană.
Dacă ar fi să dăm timpul înapoi, spune-mi care ar fi cele mai mari trei dezamăgiri pe care le-ai trăit până acum?
Am fost şi sunt dezamăgită că în 1989, la Revoluţie, au murit oameni nevinovaţi şi s-au sacrificat degeaba.O altă dezamăgire este faptul că nu am plecat din ţară imediat după Revoluţia din Romania. Dar, cel mai mult m-au dezamăgit nişte oameni pe care eu i-am ajutat foarte mult şi nu m-aş fi aşteptat niciodată la trădarea lor. Din cauza lor, am trait momente foarte urâte în cariera mea sportivă şi nu cred că meritam aşa ceva.
Ce te deranjează cel mai mult la cei din jurul tău?
Niciodată nu am suportat minciuna şi falsitatea.Din această cauză, am încercat să evit oamenii cu un caracter îndoielnic. Nu ştiu cât am reuşit dar îmi place să cred faptul că sunt înconjurată de oameni de calitate. Ba, aş putea spune că am un fler teribil atunci când este vorba să „cern” oamenii.Viaţa şi loviturile primite m-au făcut să fiu mult mai prevăzătoare atunci când stau de vorbă cu oamenii cu care intru în contact.
Dacă ar fi să schimbi ceva la tine care ar fi acel lucru?
Nu cred că mi-aş dori să schimb ceva la mine şi asta pentru că îmi place aşa cum sunt. Acum să nu credeţi că sunt perfectă. Dar, dacă aş putea mi-aş dori să fiu mai indiferentă de ceea ce se întâmplă în jurul meu. Nu ştiu dacă voi reuşi acest lucru, dar încerc. În rest, sunt mulţumită cu mine aşa cum sunt.
Ce apreciezi cel mai mult la colegii tăi?
Colegialitatea şi respectul.
Dacă ar fi s-o iei de la zero ai face acelaşi lucru?
Da, dar nu în Romania. Aşa cum v-am spus, regret că nu am plecat din ţară atunci când am avut posibilitatea, pentru că aveam alte perspective. Şi, cred că aşa gândeşte orice sportiv de performanţă care rămas acasă, a muncit înmiit pentru a obţine ceva ce în altă ţară ar fi obţinut fără prea mari eforturi.
Când ţi-a fost cel mai greu?
Am avut multe momente grele în viaţa mea peste care am putut trece datorită credinţei în Dumnezeu dar şi perseverenţei mele. Însă, au fost şi unele care m-au marcat şi acelea au fost atunci când părinţii mei au avut probleme de sănătate. Au fost zile cumplite dar care au trecut şi pentru care îi mulţumesc bunului Dumnzeu că m-a ajutat şi acum părinţii mei sunt bine, sănătoşi.
Unde te vezi peste 10 ani?
Îmi doresc şi sper să ajung să fiu cel mai bun profesor din comunitate de Educaţie Fizică şi Sport şi să pot să fac cât mai multe lucruri bune pentru comunitate. Nu cred că este un lucru greu şi imposibil.
Dă-mi exemplu de două calităţi şi două defecte de-ale tale
Aş prefera să las pe cei care mă cunosc să vorbească despre mine pentru că nu-i frumos să te lauzi singură. În ceea ce privesc defectele, ca orice om am şi eu câteva: mă enervez repede, sunt cam „mână largă” dar încerc să mă controlez şi iert uşor dar nu uit.
Crezi în legea compensaţiei? S-a întâmplat să se dovedească în cazul tău?
Da ,cred !!! Şi în cazul meu s-a dovedit cu prisosinţă.Întotdeauna, cei care mi-au dorit răul, au ajuns şi mai rău.Şi, exemple sunt multe.Pot spune că atunci când am pierdut pe un anumit plan, am câştigat pe altul.
Atunci când eşti obosită ce faci ca să ieşi din această stare?
Încerc să fiu pozitivă, merg la stadion şi alerg sau de foarte multe ori, merg la sală şi fac mişcare: Step Strong sau Zumba iar atunci când am timp mai mult, mă relaxez cu familia mea.
Se spune că pentru a fi un om împlinit trebuie să construieşti o casă, să faci un copil şi să sădeşti un pom.Tu cam ce ai mai avea de făcut pentru a fi împlinită?
Dintre toate cele enumerate mai sus, pot spune că am construit o casă, am sădit pomi dar din păcate, nu am reuşit să am copii ,poate că aşa a vrut Dumnezeu. Însă, nu mi-am pierdut speranţa. Cred că pot fi o mamă foarte bună pentru că îmi plac foarte mult copiii.
Eşti un om darnic? Dar iertător?
Da, sunt darnică atât cât îmi pot permite. Iertătoare? Consider că nu eu sunt în măsură să iert. Numai Dumnezeu are puterea să ne ierte, eu sunt un simplu muritor.
Dacă ar fi să te caracterizi în câteva cuvinte ce ai spune despre tine: că eşti un conservator sau un om modern, adaptat timpului în care trăieşte?
Nu, nu sunt o persoană conservatoare şi nu sunt de acord cu persoanele care sunt aşa. Sunt o persoană activă care întotdeauna a fost de acord să investească într-un viitor mult mai bun. Am încercat să mă adaptez timpului şi timpurilor indiferent de cum au fost ele.
Spune-mi cum ţi-ai ales profesia. A fost o oportunitate sau ceea ce ţi-ai dorit mereu?
De când mă ştiu, mi-a plăcut sportul şi mi-am dorit foarte mult să fac sport de performanţă dar din păcate, părinţii mei nu au fost de acord cu acest lucru şi atunci am sperat şi mi-am dorit foarte mult să devin profesor de Educaţie Fizică şi Sport. Când am ajuns la liceu, am avut oportunitatea să joc fotbal şi am rămas în acest fenomen unde pot spune că am făcut şi performanţă.
Tânjeşti după ceva?
Da,întodeauna mă rog la Dumnezeu să fiu sănătoasă eu şi familia mea şi poate, să am mai multă linişte.
O vorbă spune că „A fi om e lucru mare, a fi domn e o întâmplare”. Eşti de acord cu acest lucru?
Da. Consider că domnia este trecătoare şi de apreciat este omenia care nu trebuie să lipsească nimănui. Din păcate, sărăcia în care trăiesc mulţi dintre semenii noştri, face ca această calitate să fie din ce în ce mai greu de păstrat.
Cât de important este să ai „cei 7 ani de acasă?”
Foarte mult contează educaţia primită în familie în primii ani de viaţă. Amprenta afectivă a acestor ani, a evenimentelor care au loc în această perioadă este puternică şi profundă încât determină stilul de gândire,comportamentul de mai târziu.
Succesul determină şansa sau şansa determină succesul?
Consider că munca determină succesul dar şi şansa are rolul ei, nu trebuie ignorată. Dacă ai pierdut-o, succesul poate veni după multe eforturi şi poate nici atunci.
Oamenii puternici cred că destinul ţi-l faci singur. Crezi în destin sau în voinţa proprie?
Eu cred şi în destin dar şi în voinţa proprie. Nu trebuie uitat că Dumnezeu are un rol important pentru că fără ajutorul lui nu poţi reuşi în nimic.
Mai ai prieteni din copilărie?Dar duşmani, oameni cu care nu te înţelege oricât ai încerca?
Da,dar din păcate, distanţa este foarte mare şi ne vedem foarte rar.Întodeauna am încercat să evit oamenii cu care nu am putut să mă înţeleg şi mai ales, pe cei care îmi sunt sunt duşmani.
Care crezi că este cel mai important lucru care ar trebui schimbat la politicienii din ziua de azi?
Nu ştiu dacă avem ce să mai schimbăm la politicienii din ziua de azi.Cred că ar trebui să pregătim o generaţie de tineri într-o altă ţară care să nu aibă contact cu Romania şi consider că ar trebui să fie pregatiţi stil „Ţepeş”. Numai aşa se mai poate face ceva pentru ţara asta, pentru tinerii de aici, care nu mai au nicio speranţă.Aşadar, Ţepeş-singura noastră scăpare.
Cu cine eşti în concurenţă?
Întotdeauna am fost contra cronometru cu mine însămi.
Ţi-ai pierdut vreodată încredrea în prieteni?
Da, de multe ori. Aşa cum v-am spus, am fost trădată de oameni la care nu mă aşteptam niciodată.
A fost vreun moment când viaţa ta putea să se schimbe radical?
Nu.
Dacă ar fi să mulţumeşti cuiva pentru ceea ce eşti astăzi, cine ar fi?
Lui DUMNEZEU, părinţilor mei că mi-au dat o educaţie sănătoasă şi familiei mele.
Îţi plac banii, alergi după ei?
Nu-mi plac pentru că” Banii nu aduc fericirea”, dar sunt necesari.
Îţi place să stai în bucătărie? Ce mâncăruri îţi place să găteşti?
Da, depinde de starea în care mă aflu. Când nu sunt obosită, gătesc cu mare placere .