Cel care a acceptat să ni se destăinuie azi în cadrul rubricii Monden este col. ing. Dan Milea inspector „Prevenirea incendilior” din cadru ISU Argeş. Născut în zodia Gemenilor şi într-o familie în care haina militară era la loc de cinste prin prisma tatălui fost ofiţer MAN, Dan Milea, şi-a dat seama că şi-ar dori altceva şi drept dovadă îşi îndreaptă atenţia către meseria de inginer dorindu-şi mai mult să se fudulească şi el cu halatul alb imaculat pe care-l îmbrăcau inginerii din uzina ARO. Şi-a îndepinit visul fără să gândească vreun moment că economia de piaţă îl va face să se gândească serios la schimbarea locului de muncă făcându-l să-şi îndrepte paşii spre ….”foc şi apă”, două elemente care-i vor deveni prieteni şi duşmani. Asta se întâmpla prin 1992.Este drept că economia de piaţă l-a făcut şi un bun afacerist. SRL-ul creat în anii studenţiei i-a adus bani frumoşi care l-au salvat din multe situaţii. Transferul rapid de la ARO la „lupta cu focul” s-a făcut fără nicio părere de rău şi faptul că ceea ce face astăzi îl mulţumeşte este garanţia că a făcut alegerea corectă. Nu are niciun regret pentru că se consideră un om împlinit din toate punctele de vedere şi tot ce-şi mai doreşte este să avanseze în profesie dar şi să fie sănătos alături de cei dragi lui. Este posesorul unei soţii frumoase şi înţelegătoare dar şi a două fiice cu care se mândreşte. Detestă minciuna şi prostia şi îşi doreşte să poată fi de ajutor semenilor necondiţionat.
– detestă minciuna şi prostia
-este punctual, serios, riguros, perfecţionist, parolist, responsabil
– îi place să facă mişcare, să se plimbe cu bicicleta, să joace fotbal, să facă excursii pentru a vedea lumea
– îi place să pună murături dar să şi stea în bucătărie
– nu aleargă după bani ci după sănătate
– se ghidează după principiul că „în viaţă nu trebuie să calci pe cadavre pentru a te realiza” şi că trebuie să ajuţi necondiţionat pe semenii tăi
– în plan personal îşi doreşte să-şi vadă copiii la casa lor şi împliniţi
– nu are niciun regret
– nu-şi mai aminteşte „botezul focului”
-focul te căleşte
– nu este superstiţios
– din 2020 este pensionar
-zodia: Gemeni
Tatiana PETRESCU

# Cuminte ca o fată

” Am fost un copil foarte cuminte, mă jucam mai mult cu fetele decât cu băieţii. Suntem 2 fraţi, sora mea fiind mai mare decât mine cu 10 ani. Ne-am înţeles foarte bine până la un moment când fiecare şi-a văzut de preocupările lui. Este drept că fiind mai mare cu 10 ani decât mine eu eram cel care trebuia să execute dar întotdeauna se impunea cu vorba bună. A fost şi un avantaj faptul că stând pe lângă ea aveam ocazia să învăţ lucruri pe care alţi copii de seama mea nu aveau posibilitate.Fiind prea cuminte nu am dat de lucru părinţilor şi nu am ieşit în evidenţă în mod negativ niciodată. ”

# A furat cireşe de la colectiv

” Asemenea tuturor copiilor am fost şi eu la furat de cireşe dar din fericire pentru mine nu am fost prins niciodată chiar dacă am avut o constituţie foarte firavă fiind printre ultimii la înălţime din casă. Am copilărit în Mărcuş şi cum exista C.A.P evident că acolo ne duceam să furăm,pe plantaţie.”

# Recompensat cu o trotinetă

„Fiind aşa de firav căutam să fac cât mai mult sport, mişcare, în general pentru a mă dezvolta. Şi-mi amintesc că prin clasa întâi, pentru că luasem premiul întâi, părinţii m-au recompensat cumpărându-mi o trotinetă. Ei bine, eram aşa de fericit şi de mândru că o aveam încât toată ziua alergam cu ea pe stradă şi când nu eram cu ea jucam fotbal.Atunci nu avea oricine aşa ceva şi-mi amintesc că eram singurul de pe strada mea care avea trotinetă şi-mi făcea plăcere atunci când mi-o cereau şi alţi copii să se plimbe cu ea.Pentru că sunt o fire atruistă evident că le-o dădeam şi lor să se plimbe.”

# De la haina militară la halatul de inginer şi apoi direct la ….. foc continuu

” Cum tatăl meu a fost ofiţer nu mi-a impus să-l urmez în carieră pentru că a lucra în M.A.N pe vremea lui Ceauşescu și nu era un lucru tocmai uşor în sensul că era tot timpul plecat pentru că se ştie că atunci mai toate muncile se făceau cu Armata. Aşa se face că m-a îndrumat către inginerie considerând că este o meserie frumoasă şi corectă. L-am ascultat şi am dat la A.R Braşov. Din păcate, nu am luat şi a trebuit să fac armata un an şi şase luni. După terminarea ei, m-am angajat la uzină şi am încercat din nou la facultate. De data aceasta am luat. După abslvoirea Facultăţii de Subingineri din Câmpulung pentru că uzina ARO începea să dispară, în 1992, m-am transferat la Pompieri.Între timp, mi-am dat diferenţa şi am terminat ca inginer TCM. În 2000, am luat examenul şi am devenit ofiţer. Nu mi-a trecut niciodată prin cap să mă fac pompier şi acest lucru l-am făcut practic în urma economiei de piaţă căreia am încercat să mă adaptez.Îmi plăcea haina militară prin prisma lui tata dar cu timpul, mi-am dat seama că nu mai rentează să porţi haină militară văzând cam prin ce a trecut tatăl meu chiar dacă era foarte bine plătit.”

# Iubire de-o vară

” Îmi amintesc că atunci când m-am îndrăgostit prima dată, eram la mare unde mersesem cu părinţii într-un concediu. A fost o iubire de-o vară, am ţinut legătura prin telefon dar ştiţi cum e vorba: ” Ochii care nu se văd, se uită” . Era din Bucureşti şi asta a fost tot. Au mai fost iubiri inerente vârstei dar dragostea adevărată am trăit-o atunci când am cunoscut-o pe soţia mea.”

# O excursie i-a apropiat

” Pe soţie am cunoscut-o în oraş ,ea este mai mare cu an decât mine. Ne cunoşteam dar mai apropiaţi am devenit în urma unei excursii pe când lucram la uzină şi implicit, eram studenţi amândoi.După terminarea liceului, eu am plecat în armată ea luase la facultate şi se cam răcise relaţia dintre noi. Ne-am reîntâlnit la facutate şi am reluat legătura.Primul pas l-a făcut ea că doar era mai mare. Am fost prieteni timp de 2 ani după care ne-am căsătorit în 1991 şi, iată suntem împreună de 31 ani şi avem 2 fete minunate de care suntem foarte mândri.”

# Pasionat de maşini şi…. foc

” Atunci când am dat la facultate, visam să ajung în halat alb aşa cum erau inginerii din uzină.Atunci când munceam în uzină îmi doream să ajung aşa, să fac maşini pentru că la fel ca toţi băieţii, eram pasionat de maşini. Îmi amintesc că atunci când eram la şcoală şi mergeam cu autobuzul eu stăteam întotdeauna lângă şofer pentru a-i urmări toate mişcările. Atunci când am dat de permis, l-am luat din prima fără nicio problemă. Apoi, în 1992, m-am transferat la Pompieri.A fost o perioadă foarte grea pentru mine trebuie să recunosc. Dar am avut norocul să întâlnesc un om extraordinar, un comandant foarte bun,pe Ion Popa. Este cel de la care am „furat” meserie. În 2000, am plecat la Piteşti la Serviciul „Preveniri incendiu”.Din 1992 până în 2000 am lucrat ca subofiţer în cadrul Secţiei de Pompieri Câmpulung. În acel an, s-au scos la concurs 2 posturi de ofiţer, am dat concurs şi l-am luat şi a trebuit să plec la Piteşti pentru că aici nu existau posturi pentru ofiţeri. În 2005, m-am reîntors la Câmpulung ca locţiitor al comamdantului până în 2006 când am revenit la Piteşti până în 2020, când m-am pensionat.”

# SRL-ul prima afacere bănoasă

„În perioada studenţiei, împreună cu un alt coleg, am înfiinţat un SRL.Luam marfă de peste tot pe care o vindeam mai departe cu un anumit adaos. Am făcut bani frumoşi în acea perioadă şi mi-au fost de folos pentru că i-am folosit la examenele de la facultate, la cununia civilă şi nuntă.Nu am avut nevoie de niciun ajutor financiar de la părinţi.Am renunţat până la urmă la această afacere pentru că ideea prinsese la foarte mulţi şi au apărut foarte multe astfel de firme. Însă, colegul meu a continuat afacerea şi i-a mers o perioadă chiar bine.Cum eu m-am transferat la Pompieri în 1992,nu mai aveam voie să am afaceri.Tatăl meu a fost foarte fericit că am renunţat la firmă pentru că el era adeptul lucrului la stat unde el a lucrat toată viaţa.”

# Coincidenţa numelui cu al generalului Milea un avantaj

” Coincidenţa numelui cu cea a generaului Milea mi-a fost de mare ajutor cel puţin în perioada armatei 1987-1989 pentru că toţi credeau că sunt nepotul generalului Milea. Nu am negat dar nici nu am confirmat acest lucru şi pentru faptul că nu mi se puneau prea multe întrebări Şi pentru că am văzut că acest lucru are impact ,am lăsat să se înţeleagă aşa ceva. Dar, nu m-am folosit de acest avantaj decât pe perioada armatei.”