Invitatul de astăzi la rubrica „Personalităţi în papuci” este fostul consilier PRM, Dan Şipoteanu-Şarpe aşa cum îi spun prietenii, cel care s-a făcut cunoscut odată cu deschiderea discotecii DiscoFan din Câmpulung. Fost sportiv de performanţă, Dan Şipoteanu, şi-a trăit viaţa la intensitate, îmbinând sportul cu muzica. Acest amalgam, i-a dat puterea să depăşească momentele grele din viaţa sa care nu au fost puţine la număr şi care au rămas în memoria lui intacte la fel ca în 1989 pentru că acest an al Revoluţiei României a fost în primul rând „anul revoluţiei” lui Şarpe care îi va marca întreg destinul şi care îl va lăsa lefter. Pentru a face bani,acesta pleacă în Italia şi după 3 ani şi jumătate se întoarce acasă cu buzunarele doldora de bani şi încearcă să-şi contureze un alt destin. Se apucă de afaceri şi dă lovitura cu afacerea vieţii sale, actuala soţie care îl face om de casă după nici 10 luni de la prima întâlnire. Au împreună doi copii minunaţi care i-au împlinit sufleteşte. Din păcate, Satana și-a băgat coada și l-a convins să intre în politică dar din fericire, s-a trezit repede și renunțat. Acum, viaţa lui Şarpe este un „cântec cu acorduri line” şi depinde numai de el să rămână aşa. Tatiana PETRESCU

# O copilărie fericită şi plină de pozne

” Nu am fost deloc un copil ascultător, plecam dimineaţa de acasă şi mă întorceam seara. Aveam o gaşcă de băieţi de pe strada mea cu care am făcut o grămadă de năzbâtii. În perioada copilăriei mele, toţi copiii erau egali şi parcă viaţa era mai frumoasă, fără griji.Stăteam prin pădure, jucam foarte mult fotbal, vara mergeam la gârlă unde aveam un loc frumos amenajat, săream de pe nişte stânci şi eram entuziasmaţi de performanţele noastre.Am avut o copilărie foarte frumoasă.Cu cele două surori ale mele mă înţelegeam foarte bine.”

# A plecat de acasă la 10 ani pentru a face sport

” La 10 ani, am plecat de acasă pentru a veni la LNPA şi apoi, am rămas în Câmpulung, până am terminat liceul, în 1981.Cum am ajuns eu la acest liceu este o poveste lungă. Profesorul de Educaţie fizică a văzut că am calităţi motrice mai aparte decât ceilalţi şi mi-a recomandat să vin la Câmpulung, la acest liceu sportiv. Am făcut timp de o lună şi ceva pregătire cu el şi am venit să dau probele sportive pe care le-am luat. Mama nu prea a fost de acord ca eu să vin aici, dar până la urmă, a acceptat.Îi era frică să nu mă golănesc, dar aici am dat de un regim spartan. Chiar şi aşa, eu eram tuns în permanenţă, la zero.

# Mere…bătute

” Îmi amintesc de o şotie pentru care am mâncat o bătaie de la tata pe care nu am uitat-o pentru că mi-au rămas pe fund numai dungi negre. Am plecat împreună cu alţi băieţi la furat de mere într-o plantaţie care era la „întovărăşire”.Merii nu erau îngrădiţi şi practic, oricine putea lua. Noi, copiii, ne legam peste bluză la mijloc cu o centură şi apoi ne umpleam sânul cu mere.Seara, când am ajuns acasă, am fost luat de tata în primire care era supărat pe mine că în acea zi, trebuia să-l ajut să aranjeze şi să stivuiască nişte lemne. M-a bătut cu un şipc de mi-au sărit toate merele din sân şi mi-a lăsat pe fund o dungă albă, una neagră. Asta a fost cea mai dură bătaie primită de la tata care era dur cu noi dacă nu respectam sarcinile pe care le aveam. Cum eu eram în permanenţă numai cu gândul la joacă de unde uitam să mai vin, o încălţam mai tot timpul.”

# Arestat 2 ani pentru posesie de valută

” Am făcut sport din clasa a V-a până la vârsta de 28 de ani. După terminarea liceului, am plecat la Dinamo Bucureşti unde am stat 3 ani. Ar fi trebuit în mod normal, să mă angajeze, dar în aceea perioadă, nu au avut post. Am plecat de acolo şi m-am ales şi cu o suspendare de 2 ani, nu am avut voie să părăsesc ţara pentru că nu am vrut să colaborez cu ofiţerul de la C.I. De atunci, am avut multe probleme, mai ales, cu Miliţia pentru că am fost urmărit tot timpul, până în 1989, când am şi fost arestat, pe 10 mai, pentru deţinere de valută. Se ştia foarte bine că noi sportivii, atunci când plecam din ţară luam cu noi valută. Nu sume fabuloase, dar semnificative pentru regimul de atunci şi,cei care au făcut sport, ştiu despre ce vorbesc. Am fost turnat de cineva apropiat că am valută şi m-au arestat pe Aeroportul Otopeni, atunci când trebuia să plec. M-au săltat, mi-au descusut cusăturile de la genţi şi haine şi mi-au cotrobăit în toate lucrurile. Mi-au găsit până la urmă, banii, erau în ghetele cu care alergam. Nu i-au găsit pe toţi, dar au fost de ajuns. M-au ţinut o zi arestat acolo, am dat declaraţii la greu împreună cu un coleg de-al meu, Gabi Văidean care şi el fusese arestat tot pentru acelaşi lucru şi ne-au inclus în acelaşi dosar.
Am avut de tras destul de mult după acest incident, m-am judecat cu Banca Română de Comerţ Exterior, şi în noiembrie 1989, mi-au dat sentinţa: doi ani de puşcărie cu suspendare, un fel de condamnare la locul de muncă, nu mai aveam voie să părăsesc domiciliul. Cum mi-am cheltuit toţi banii prin procese, a trebuit să fug din ţară”.

# A trăit Revoluţia pe viu

” Eram în cantonament cu lotul, la Poiana Braşov. Am mers la Miliţie şi am dat declaraţie scrisă că merg să-mi iau hainele şi nu m-am mai întors.M-au dat în urmărire şi, spre norocul meu, au început mişcările la Timişoara şi nu au mai avut timp să se ocupe de mine. Îmi amintesc că era 21 decembrie, atunci când am plecat, am venit noaptea cu ocazie acasă, să nu mă recunoască cineva şi spre dimineaţă, când am ajuns la Câmpulung era agitaţie. Am plecat imediat, la Bucureşti şi am ajuns în Piaţa Revoluţiei unde am stat vreo 3 zile. A trebuit să ne întoarcem acasă pentru că nu mai aveam bani. A trebuit să fac de pază cu arma la Poliţia Rucăr pentru că se zvonea că vin teroriştii care otrăvesc apele.Opream toate maşinile care veneau şi plecau din Rucăr şi, am făcut acest lucru, până la Revelion. Atunci ne-am mai liniştit puţin.”

# În Italia cu buzunarele goale

” Pentru că nu mai aveam niciun ban, a trebuit să plec din ţară. Iniţial, am plecat cu soţia lui Gabi Văidean, care avea un contract de dublă legitimare cu un grup din Brescia.Speranţa noastră a fost că ducându-ne cu ea acolo, ne vor legitima şi pe noi şi că vom mai putea concura vreo 3-4 ani. Ghinionul a fost că a trebuit să revenim în ţară pentru viza de la Ministerul Sportului şi am renunţat fiind nevoit să cer azil politic pentru că nu aveam niciun fel de statut. Am stat 3 şi jumătate în Italia, unde am învăţat ce înseamnă de fapt, capitalismul. Am lucrat şi zi şi noapte şi când am revenit în România aveam în buzunar aproape 30 000 de dolari.”

# Disco Fan vs manele

” Am demarat aici, prima mea afacere împreună cu prietenii mei Carl Smith şi Claudia Robeică,soţia lui şi, am înfiinţat în 1995, Disco Fan-renumita discotecă. Nu prea aveam experienţă şi inevitabil, am luat şi nişte ţepe dar această perioadă a fost cea mai frumoasă pentru mine.A fost un loc unde tinerii se puteau distra fără niciun pericol. Asta a durat până la apariţia manelelor, cu care m-am luptat şi atunci când am văzut că nu mai am şanse, am renunţat la discotecă.”

# În permanenţă un „Casanova”

” Atunci când m-am îndrăgostit prima dată, eram la gimnaziu şi a fost de o colegă de clasă. La noi, la liceu, era la ordinea zilei ca fiecare băiat să aibă prietenă.Am avut sute de prietene pentru că am crescut de mic numai prin cămine, hoteluri şi aşa era viaţa de sportiv. A fost o altă perioadă frumoasă din viaţa mea dar cu siguranţă, soţia a fost dragostea vieţii mele. M-am căsătorit la 32 de ani şi ea a fost cea care m-a înţeles perfect.Ne-am cunoscut de Sărbători, în 1993, când mi-a făcut cunoştinţă un prieten. Ea era atunci, studentă. După 10 luni, ne-am căsătorit. În vara acelui an, eram la mare şi am cerut-o de nevastă. Am stabilit toate detaliile şi pe 1 octombrie, ne-am căsătorit. Nu a fost nimic regizat, i-am zis pur şi simplu, nu am avut inel şi pentru acest lucru îmi reproşează şi acum. Dar, am încercat să mă revanşez ulterior .Eu sunt mai nonconformist, pentru că de mic, mi-am luat viaţa în mâini.”

# A cântat de mic

” De mic copil, am cântat dar am avut de ales între muzică şi sport. Mi-a plăcut mai mult sportul şi l-am ales, gândind că după ce voi termina cu el am destul timp să cânt. Şi surorile mele au cântat de mici, iar Ileana s-a lansat cu ocazia festivalurilor iar eu am încercat s-o ajut atât cât am putut. Ironia sorţii este faptul că sora noastră mai mică, Florina cântă mai bine decât amândoi dar nu a făcut din asta o pasiune. Noi i-am moştenit pe părinţi, pentru că atât mama cât şi tata aveau voce. Debutul în muzică l-am făcut în 1983, când vecinul meu m-a rugat să vin cu el la o nuntă să cânt.Nu-i venise un băiat şi, ştia că am voce pentru că mă cunoştea de copil. De curiozitate, m-am dus şi mi-a plăcut, mai ales, că am luat şi bani frumuşei.Au trecut anii şi după 1990, când m-am întors în ţară, chiar am format o trupă care s-a numit FAN, la fel ca şi trupa în care activez în momentul actual.”

# Cel mai mare regret …

„Sunt mai multe. Cred că greşeala pe care am făcut-o atunci când am fost arestat de Securitate.A fost o mare greşeală din partea mea pentru că legea era clară. Acum că toată lumea o făcea şi am fost eu dat în primire, este o altă discuţie.Mi-a schimbat total cursul vieţii.Dar nu-mi pare rău că mi l-a schimbat.”