0
0
Invitatul de azi în cadrul rubricii “ Personalităţi în papuci” este fostul primar al comunei Mihăeşti, Gheorghe Matei a cărui poveste de viaţă este un foileton. Înnebunit după fotbal, acesta preferă o carieră în sport decât să se facă preot aşa cum îşi dorea tatăl său dar un accident stupid îi risipeşte repede visul şi spre disperarea lui, este nevoit să se întoarcă acasă. Ambiţios, se redresează foarte repede şi-şi urmează destinul.Îşi întâlneşte marea dragoste la discotecă şi alături de ea trăieşte o poveste de dragoste de 36 de ani consolidată şi de fiica lor, Andreea. Pasiunea pentru matematică, i-a dat posibilitatea să jongleze cu cifrele şi într-un sfârşit, să ajungă la Primărie. Ajuns aici, destinul său capătă alte conotaţii şi viaţa sa se va schimba radical.Om cu frica lui Dumnezeu că doar se trage dintr-o familie cu mulţi preoţi,dotat cu mult bun simţ şi respect pentru semeni cum rar mai găsești, Gheorghe Matei, a muncit cu sârg pentru consătenii săi în dorința de a nu-i dezamăgi. Acum, de când nu mai este la Primărie, are mai mult timp pentru el și familie și își face toate poftele la care a trebuit să renunțe în cele 5 mandate cât a condus comunitatea de un de se trage. Nu are prea multe regrete şi are toate speranțele că fiica sa ajunsă acum primar al comunei să ducă mai departe proiectele lui de dezvoltare a comunei. Ce ar mai trebui să știți despre Gheorghe Matei este poate faptul că este superstiţios, ba mai mult, crede că ziua de marţi, i-a adus mereu ghinion aşa că mereu este atent la ea, că regretă că nu a făcut mai mult pentru comună dar şi pentru familia sa, că are pasiuni:fotbalul,tenisul de câmp, călătoriile și adoră să meargă la mare, că nu-i place să gătească şi nici să stea în bucătărie, că nu ar da viaţa de la ţară cu cea de la oraş pentru nimic în lume și că îi place să asculte muzica simfonică. Tatiana PETRESCU
De la biserică la…. fotbal
“Am fost un copil normal adică nu am făcut excese nici în năzdrăvenii nici în a fi ascultător.Cum am fost 3 băieţi şi eu eram ce mai mare evident, că doream să mă impun în faţa lor şi ne mai ciondăneam. Cel puţin cu fratele mijlociu care este mai mic cu 3 ani mă cam contram şi acest lucru s-a întâmplat până ce tatăl nostru ne-a “altoit” bine pe amândoi. Dar am avut o copilărie frumoasă şi fericită de care-mi aduc cu mare plăcere aminte pentru că am trăit clipe fericite.Mă trag dintr-o familie cu un oarecare grad de credinţă, bunicul dinspre mamă a lucrat pe la Pa-triarhia din Bucureşti, mai mulţi veri de-ai mei sunt preoţi, la fel şi Eugeniu Matei care a fost protopop şi este rudă cu mine.Date fiind aceste condiţii, tatăl meu îşi dorea ca şi eu să mă fac preot dar eu am refuzat fiind atras mai mult de fotbal. Părinţii noştri însă ne-au iubit în mod egal pe toţi şi au avut grijă ca fiecare să-şi aibă partea sa bine ştiută. În momentul de faţă, toţi cei trei fraţi ne înţelegem foarte bine şi singurele noastre contradicţii sunt legate de fotbal pentru că eu şi fratele mijlociu ţinem cu Rapidul iar cel mic cu Craiova.”
Cuţu, cuţu cu……belea
“Încă de mic copil mi-au plăcut animalele şi am suferit din cauza lor.Îmi amintesc o întâmplare legată de acest subiect. Aveam un căţel cu care îmi plăcea să mă joc. Într-o zi am cam exagerat cu joaca şi căţelul m-a muşcat de buza inferioară pe care pur şi simplu mi-a sfârtecat-o.Aveam cred, vreo 5 ani. Bineînţeles că nu le-am spus părinţilor că eu am fost de vină, m-au dus la spital unde am stat internat 7-8 zile şi am urmat un tratament dar s-au ivit nişte complicaţii pentru că am avut probleme cu picioarele.”
La furat de cireşe la CAP
“Am fost şi eu la furat de cireşe împreună cu mai mulţi copii de seama mea. Fosta fermă avea o
plantaţie de cireşi aflată pe un platou. Ţin minte că eram foarte bine organizaţi şi ne alegeam momentul la sfârşit de săptămână atunci când ştiam că paznicii sunt plecaţi. Nu ne-au prins niciodată pentru că plantaţia fiind pe o porţiune mai înaltă era foarte uşor de reperat paznicul şi până la venirea lui în deal aveam suficient timp să fugim.”
Fotbal cu picioare rupte
“Atunci când a trebuit să dau la liceu, am ales să merg la Piteşti, din cauza fotbalului. Aşa se face că timp de 2 ani, am fost legitimat la F.C Argeş, la echipa de juniori unde am fost coleg cu Rolea, Stancu 2, Istrate, Turcu. Din păcate, visul meu legat de fotbal a fost spulberat de o accidentare. Un coleg a intrat fără să vrea în mine şi mi-a fracturat piciorul stâng.De atunci, tatăl meu mi-a spus că trebuie să termin cu fotbalul şi că o să mă fac popă. Am avut mari discuţii pe această temă mai ales că părinţii mei nu au fost de acord ca eu să fac fotbal.Pentru că nu se înţelegeau cu mine, m-au mutat din Piteşti, la liceul din Stâlpeni. Atunci când am venit acasă cu piciorul în gips pentru ei a fost un şoc.Nu au ştiut nimic şi s-au trezit cu mine la poartă cu salvarea. Chiar dacă am făcut fotbal nu neglijam şcoala pentru că mi-au plăcut matematica. limba română, istoria, pictura.”
Nadia, o fată şmecheră
“Prima dată m-am îndrăgostit pe la 16-17 ani şi fata se numea Nadia care acum este moartă şi a fost soţia lui Nelu Bucur.Era o fată foarte frumoasă şi era elevă la Liceul Sportiv din Câmpuung iar eu eram la Piteşti. Am avut o prietenie frumoasă până în momentul când am văzut-o pe stradă cu un alt băiat.Era cam şmecheră.I-am spus că am văzut-o dar nu a re-cunoscut aşa că am renunţat la prietenie. Apoi, am mai legat o prietenie frumoasă cu o altă fată,Tatiana, care era tot de la Liceul Sportiv. Mi-au plăcut întotdeauna fetele înalte.”
Şi-a întâlnit marea dragoste la discotecă
” Pe soţia mea am cunoscut-o la discotecă pentru că timp de aproape 2 ani, m-am ocupat de organizarea discotecii în comună. Amândoi ne-am dorit acest lucru şi cred că ne-am plăcut unul pe celălalt şi ne-am urmărit de mult. Am fost prieteni un an şi jumătate şi apoi, ne-am căsătorit pentru că ne-am dorit acest lucru. Ea a fost dragostea vieţii mele şi aşa va rămâne. Am urmat întreg ritualul de peţit. Ne-am căsătorit pe 15 ianuarie 1984. Am avut şi avem o căsnicie fericită, avem o fiică de 36 de ani care ne-a făcut bunici. “
De la fotbal, preoţie, Securitate la …..Primărie
“Destinul meu se putea schimba de foarte multe ori. Prima dată, a fost când am ales să fac fotbal, când trebuia să mă fac preot, în perioada efectuării stagiului militar la Unitatea de Securitate din Câmpulung unde am avut de îndepinit două misiuni secrete dar nu care făceau rău nimănui. Fostul şef de stat major cpt. Stancu m-a chemat la birou şi m-a întrebat dacă nu vreau să mă actiez.Trebuia să mă fac membru de partid şi să fac Academia Militară. Am venit acasă, m-am consultat cu familia şi răspunsul a fost unul negativ.O altă şansă, a fost atunci când fiind în liceu, trebuia să particip la Olimpiada pe ţară la Istorie dar unde nu m-am dus din cauza unui meci de fotbal. Apoi, a fost atunci când am candidat la Primărie.”
La Primărie, din ambiţie
“Candidatura la Primărie s-a făcut dintr-o ambiţie.Lucram la Finanţe şi în 1999, s-a împărţit acest serviciu. Am venit să stau de vorbă cu fostul primar care mi-a propus să lucrez cu o altă colegă pentru Primăria Mihăeşti. Am acceptat dar după puţin timp, primarul s-a răzgândit şi acest lucru m-a enerat şi ambiţionat să candidez în anul următor. Am ieşit din primul tur şi m-am răzbunat însă, trebuie să recunosc că am avut momente când am regretat alegerea făcută.”
