Invitatul acestei zile în cadrul rubricii de Monden este fostul primar al comunei Bughea de Jos, Gheorghe Sanda cel care a reuşit să treacă peste obstacolele vieţii cu fruntea sus.Chiar dacă avea planuri măreţe în ceea ce priveşte viitorul se pare că nu i-au “ieşit” socotelile din cauza matematicii care i-a jucat un renghi şi a făcut ca destinul său să ia o altă turnură.S-a făcut topograf şi cu toate acestea, timp de 25 de ani, a cochetat cu industria auto şi a trimis peste graniţă sute de mii de maşini ARO.Şi-a cunoscut soţia pe când făcea naveta spre Câmpuung şi după 6 ani de prietenie se căsătoresc devenind în scurt timp nişte părinţii fericiţii, fiind posesorii a două fiice frumoase şi deştepte dar şi a doi nepoţi cu care se mândresc nevoie mare.Şapte ani ca viceprimar i-au întărit convingerea că poate fi şi el “vioara întâi” şi în 2008 chiar reuşeşte să fie primul om al urbei şi să ocupe scaunul de primar pana în 2016 când renunță de bunăvoie și nesilit de nimeni la acest statut de primul om al urbei și acceptă statutul de consilier local din partea partidului care l-a consacrat: PNL.
-are 2 fete: una este profesoară de Chimie- Fizică iar cealaltă este inginer auto
şi 2 nepoţi
- nu este superstiţios dar se teme de farmece
- îşi mai doreşte decât sănătate pentru el şi familie
- când este obosit şi vrea să se odihnească se aşează în faţa televizoruui
- mâncăruri preferate: nu este un mofturos, mănâncă orice
- adoră să facă drumeţii, sportul a fost una dintre pasiuni în special, fotbalul
zodia: RAC. Tatiana PETRESCU

Un copil ascultător

“Am fost un copil foarte ascultător chiar dacă am fost singur la părinţi. Este drept, mai făceam mici năzdrăvenii:mai fugeam la scădat de fapt, toată vara, numai acolo stăteam şi jucam fotbal pentru că mi-a plăcut foarte mult să fac sport. Cam aşa ne petreceam noi, copiii, din generaţia mea timpul.Nici nu se compară cu ceea ce fac copiii din ziua de azi.”

Scăldat cu…. scântei

“Singura dată când mi-am supărat mama foarte rău îmi amintesc că a fost într-un an când tatăl meu era bolnav şi trebuia să mergem la spital la el. Numai că eu am plecat la gârlă şi am uitat să mai vin acasă aşa că mama a fost nevoită să vină după mine.Bineînţeles că m-am ales cu o muştruluială zdravănă dar şi cu o bătaie pe cinste pe care nu am uitat-o nici astăzi. M-a bătut cu nuiaua până ce mi-a trecut pofta de scăldat pentru mult timp. “

La fumat la nici 7 ani

“Asemenea multor băieţi a exista şi la mine capitolul “La fumat” şi acest lucru s-a întâmpat atunci când eram prin clasa întâi. Nu aveam nici 7 ani când tata m-a prins când trăgeam dintr-o ţigară atunci când mă aflam la bunici.Un văr mai mare decât mine m-a luat cu el şi mi-a dat să trag
dintr-o ţigară. Tentaţia era aşa de mare încât nu am rezistat fiind de altfel şi prea mic pentru a realiza că fac o prostie.Şi în timp ce trăgeam de zor din ţigară a venit tata. Nu m-a bătut dar mi-a spus că mi-o bagă pe gât. M-am speriat şi de atunci nu am mai fumat pentru că nu mi-a plăcut.”

Topografie combinată cu exportul de maşini

“După terminarea liceului pentru că nu am reuşit să iau Bacul la sesiunea din
vară am ratat intrarea la Academia Militară.Am avut un unchi în Securitate care m-a încurajat să dau aici. Nu-mi plăcea matematica. Poate că a fost un lucru bun pentru mine pentru că a venit Revoluţia şi nu ştiu ce soartă aş fi avut.Sincer vă spun că de multe ori după 1989, m-am închinat şi am mulţumit lui Dumnezeu că nu am intrat la Securitate. A trebuit să dau la Şcoala Tehnică şi am făcut Topografie. Am primit repartiţie undeva prin Moldova pentru că acolo făcusem practica dar părinţii nu m-au lăsat şi am venit la uzină, unde am lucrat la “Export”, timp de 25 de ani.”

Prima dragoste a ţinut o … vacanţă

“Atunci când m-am îndrăgostit pentru prima dată a fost când eram prin casa a IX-a şi fata era vecina unui unchi de-al meu care locuia la Drăgăşani.Relaţia noastră nu a durat mult pentru că eu am venit acasă la Bughea pentru că începea şcoala.Cred că a fost mai mult o simpatie nu dragoste.”

Căsătorie după 6 ani de prietenie

“Pe soţia mea am cunoscut-o în maşina cu care făceam naveta spre Câmpulung.Ea învăţa la Pedagogic pentru că acum este educatoare iar eu lucram la uzină.Între noi a fost o simpatie reciprocă aşa încât primul pas spre o relaţie l-am făcut amândoi. De altfel, relaţia noastră de prietenie a durat destul de mult, vreo șase ani pentru că a trebuit să aşteptăm ca ea
să termine şcoala.A trebuit să urmăm tradiţia şi să mergem în peţit.Am fixat data şi pe 21 mai 1973 ne-am căsătorit.”

Destin modificat de multe ori

“De foarte multe ori, destinul meu putea să fie altul. Prima dată a fost când am ratat intrarea la Academia Militară apoi, când a trebuit să mă duc în Moldova după terminarea Şcolii Tehnice, apoi când am venit la uzină şi în ultimul rând, când am intrat în Administraţie, în 1996, când am plecat
de la uzină. Am ocupat postul de viceprimar din 1996-2000. În 2001, a trebuit să ies la pensie pe caz de boală pentru că fostul primar a refuzat să mă accepte ca viceprimar chiar dacă eu fusesem ales de Consiliu.A trebuit să apelez la Justiţie pentru a putea să-mi ocup postul şi în 2001, am revenit pe postul de viceprimar până în 2008, când am candidat pentru Primărie şi
am câştigat.”

Coleg de bancă cu actorul Mircea Diaconu

“Am foarte mulţi prieteni printre care şi pe Mircea Diaconu cu care am fost coleg de bancă timp de 4 ani în liceu şi cu care m-am înţeles foarte bine, asta poate și pentru faptul că amândoi eram mai cuminţi, mai domoli. Cum eu stăteam foarte prost cu matematica, îl rugam mereu să-mi dea şi mie temele la matematică să le copiez. Era foarte bun la matematică şi culmea, a ajuns actor. Ce-mi mai amintesc era faptul că deseori, fugeam întreaga clasă la fotbal în Olga Bancic.”