În memoria lui Ion Stan!!!!!!! -

Read Time:8 Minute, 33 Second

Romanţa „A venit aseară mama” l-a făcut celebru pe
Ion Stan-trubadurul din Albeştii de Muscel

Glasul pământului ne cheamă pe fiecare şi oricât de departe am ajunge tot de acolo de acasă, de unde ne-am început povestea numită viaţă ne luăm surplusul pentru a merge mai departe în momentele dificile. Şi tot de acolo ne luăm cântecul la naştere, cântecul locului, e cheia noastră spre fericire, cheia ce desface uşi închise ale sufletelor triste.
De fiecare dată, cântecul popular a fost de alinare la necaz şi supărare dar şi cel ce însoţeşte omul în clipele sale frumoase. Vă prezentăm în cele ce urmează o altă poveste a unui om şi a cântecului său. A unui om pe care cântecul l-a atras mereu spre locurile natale şi care a făcut din cântec mai mult decât o pasiune. Ion Stan s-a născut în comuna Vâlcele, acum Merişani din judeţul Argeş şi din vatra satului şi-a pus în bagaje cântecul mamei şi al tatălui său de la care a căpătat talentul de a cânta. L-a pus acolo bine, aşa cum cred oamenii locului, că nu se ştie niciodată când ai nevoie de el şi să îi fie la îndemână. Vă întrebaţi probabil cum am ajuns la el. Nu a trebuit să umblăm mult pentru că cu ani în urmă, Festivalul Naţional de Romanţe găzduit de municipiul nostru ni l-a adus în atenţie întrucât Ion Stan a câştigat Premiul întâi la secţiunea „Romanţe” fiind decanul de vârstă al concursului.
Pentru că a făcut parte dintr-o familie numeroasă şi săracă, Ion, a început lupta cu viaţa încă de mic copil fiind obligat să muncească cot la cot cu adulţii pentru a face rost de bani. Grija zilei de mâine, neajunsurile, sărăcia au fost estompate însă de darul dat de Dumnezeu: un glas frumos şi dragostea pentru cântecul popular care l-au însoţit pretutindeni îndiferent de starea sufletească pe care a avut-o de-a lungul vieţii. Aşa cum însuşi declara, Ion, a cântat şi când a fost trist dar şi când a fost fericit. Şi a făcut acest lucru de la vârsta de 12 ani atunci când a descoperit cântul popular căruia i-a rămas credincios în toţi aceşti ani. Ajuns la vârsta de 77 de ani, acesta a primit recunoaşterea a peste 6 decenii de muncă şi cânt, mai bine spus a fost premiul pe care l-a aşteptat toată viaţa şi bucuria pe care Dumnezeu a ţinut să i-o facă într-un moment în care îşi pierduse orice speranţă. Ca un paradox, nu muzica populară a fost cea care i-a pus în braţe un premiu foarte important ci romanţa pe care Ion a iubit-o şi cântat-o toată viaţa: „A venit aseară mama”.
A ştiut să ajungă destul de repede la inimile iubitorilor de folclor în special a celor din comuna natală, Vâlcele, unde îşi are originile.De fiecare dată când a susţinut spectacole acasă sau în ţară a fost primit cu căldură iar acest lucru l-a motivat să revină cu drag.Deşi a locuit în Albeştii de Muscel, Ion Stan, nu s-a rupt niciodată de comuna sa, de care este mândru.
Vădit emoţionat de ceea ce i s-a întâmplat, am încercat să stăm de vorbă cu Ion Stan pentru a-i afla povestea dar şi pentru a afla mai multe despre el şi romanţa care l-a făcut celebru. Pentru că nu se mai află printre noi, trebuie să specificăm faptul că acest interviu a fost realizat de ziarul nostru în anul 2012, atunci când artistul popular a primit premiul vieții sale, pe care l-a așteptat decenii la rând și de la care își luaseră gândul.
Tatiana PETRESCU

# Domnule Stan vă rugăm să ne faceţi o scurtă prezentare a dvs.

## M-am născut la 18 august 1934, în comuna Vâlcele, judeţul Argeş devenită acum comuna Merişani. La 12 ani, am descoperit dragostea pentru cântecul popular şi pot să vă spun că vinovat pentru talentul meu este tatăl meu care a fost lăutar. Am avut o copilărie nefericită de fapt, pot spune că am fost un copil fără copilărie pentru că am făcut parte dintr-o familie cu cinci copii şi foarte săracă.Aşa că am fost nevoit să muncesc de mic pentru a-mi ajuta familia.
Mai mult, am plecat de acasă când aveam 11 ani pentru a învăţa o meserie şi am fost pe rând ucenic la un croitor, apoi la un cojocar unde am stat 3 ani.Nu pot să vă spun ce mult m-am chinuit şi-mi amintesc că la un moment, a venit la mine să mă vadă mama căreia i se făcuse dor de mine. Cum nu avea bani, săraca, a mers pe jos 30 de km pe timp de iarnă ţinând în mână cu o legătură în care se aflau câteva ouă şi nuci exact ca în romanţa care va deveni atât de importantă şi iubită pentru mine. Curând, însă, mi-am dat seama că nu este de viitor şi am renunţat. Am mers apoi, de am dat examen la Şcoala de ofițeri din Craiova chiar dacă tatăl meu nu a fost de acord să plec de acasă. Am luat examenul dar atunci când a trebuit să plec la şcoală, tata nu m-a lăsat şi în locul meu a intrat un consătean care nu luase examenul dar media lui se apropia de a mea.

# Orice artist stochează amintiri de-a lungul carierei muzicale. Debutul, în general, lasă o amprentă pozitivă în memorie. Vă mai amintiţi cum aţi pornit pe acest drum, care a fost primul spectacol?

## În 1951, am mers la şcoala de tractorişti de la Costeşti şi pentru că m-au văzut că-mi place meseria, m-au trimis la cursuri speciale pentru mecanic de tractoare. După terminarea lor, am lucrat ca tractorist la Costeşti până în 1953. Cum îmi plăcea să cânt, eu făceam acest lucru toată ziua. Într-o zi, m-a auzit preşedintele CAP-ului şi i-a plăcut vocea mea. M-a rugat să cânt la staţia de amplificare în fiecare seară. Aşa m-am făcut cunoscut în comună, a fost practic, lansarea mea.

# Pentru a scrie piesele, fiecare artist găseşte inspiraţie în poveştile de viaţă ale altor oameni, în trăirile lor etc. Inspiraţia d-voastră de unde provine?

## Am iubit foarte mult comuna în care m-am născut şi multe din textele mele arată acest lucru dar şi comuna care m-a adoptat din 1961, Albeştii de Muscel dar, multe dintre versuri reprezintă şi episoade din viaţa mea.

# Cum a intrat muzica populară în sufletul dumneavoastră şi dacă a existat un model artistic după care v-aţi ghidat?

Am început să cânt atunci când aveam 12 ani şi evident că muzica populară a fost cea cu care m-am împrietenit foarte repede. În timp, însă am cântat şi muzică uşoară dar şi romanţe dar pot spune că ucenicia mi-am făcut-o cântând la nunţi unde am fost nevoit să-mi creez un anumit repertoriu.Idolul meu va rămâne însă Ion Dolănescu căruia i-am copiat nu numai costumele populare ci şi muzica, peste 350 de cântece pe care le-am cântat an de an. Din repertoriul meu mai fac parte 30 de romanţe pe care le cânt ori de câte ori am ocazia. În 1961, am venit la Câmpulung, la Uzina ARO. Am plecat de la Costeşti de pe tractor,chemat fiind de fostul secretar de partid de la Costeşti care fusese transferat aici ca şef de cadre. Iar în1990, am ieşit la pensie după 40 de ani de muncă. În 1965 prin căsătorie am ajuns în comuna Albeştii de Muscel care m-a adoptat.

# Când spune Ion Stan acasă, încotro se îndreaptă cu gândul?

Întotdeauna la comuna Vâlcele dar şi la Albeştii de Muscel.

# Fiecare artist are o anumită melodie din repertoriul propriu pe care o preferă şi interpretează cu drag. Care este piesa care vă reprezintă pe dumneavoastră?

## Cântecul meu de suflet este romanţa „A venit aseară mama” şi legat de acest cântec am să vă povestesc ce mi s-a întâmplat luna trecută atunci când l-am cântat pe scena festivalului. De peste 30 de ani, această romanţă nu s-a mai cântat toată pentru că ea are 9 strofe şi se cântă doar 6. Eu o ştiu toată aşa cum s-a cântat cu mult timp înainte. Consider că a rupe din ea 3 strofe este ca şi când ai mutila un om, i-ai tăia o mână sau un picior. Am insistat anul acesta să mă lase să cânt toată romanţa şi au acceptat.Numai că atunci când am ajuns pe scenă şi am început să cânt, după ce trecuse doar o strofă după cele şase, dirijorul mi-a făcut semn să mă opresc.M-am făcut că nu văd şi am continuat să cânt. În acele momente, mi s-a părut că în juriu o văd pe mama care mă îndemna să cânt înainte. Atunci când am terminat, toată sala s-a ridicat în picioare şi m-a aplaudat. Am câştigat premiul întâi la „Romanţe” şi nu mă aşteptam la acest lucru. Pesemne Dumnezeu a vrut să mă bucure şi să mă răsplătească pentru toată munca mea.

# Deşi aţi depăşit de mult jumătate de secol de viaţă, aveţi un tonus de invidiat. Ce pasiuni vă alimentează optimismul sau ce hobby-uri vă ocupă timpul liber?

## Într-adevăr, au trecut anii pe lângă mine… Am doi copii, nepoţi… Numai cântecul şi Dumnezeu m-au ţinut în viaţă şi m-au ajutat să merg mai departe.

# Am înţeles că niciodată nu aţi participat la Festivalul de romanţe „Crizantema de Aur” de la Târovişte. De ce?

## Nu am putut participa din cauze financiare dar şi din cauza problemelor de familie care nu mi-au permis să fac deplasări lungi dar să şi lipsesc prea mult timp pentru că soţia mea este bolnavă şi trebuie să am grijă de ea.Am ales să particip la festivalul de la Câmpulung pentru că a fost aproape de casă şi faptul că şi anul trecut am luat un premiu, cel al juriului mi-a dat curaj.