0
0
Cel care a ales să ni se destăinuie în cadrul rubricii ” Personalităţi în papuci” astăzi este primarul comunei Rucăr, Ionel Dulamă. Născut în zodia Fecioarei, ediului i se potrivesc toate caracteristicile zodiei sale: este orgolios, ambiţios,perfecţionist, un prieten de nădejde dar care urăşte din tot sufletul minciuna şi ipocrizia. Ziua de 8 septembrie a fost pentru el ziua care i-a adus noroc şi asta pentru că atunci a întâlnit fericirea alături de care trăieşte şi astăzi, o frumoasă poveste de dragoste din care au rezultat 2 copii minunaţi, o fată şi un băiat de care este foarte mândru. Recunoaşte că a fost un copil cuminte dar cu toate acestea a fost eroul multor întâmplări cu final neaşteptat. Părinţii l-au învăţat să stea departe de apă dar se pare că „jocul cu focul” nu i-a displăcut nici un moment. Şi cel mai concludent moment a fost cel în care s-a întâlnit cu actuala soţie pe care a cerut-o de nevastă fără nicio preparaţie. A crezut că-i va face o surpriză acesteia dar de fapt, surpriza cea mai mare a venit din partea fetei care l-a anunţat că va fi tată. Nu credem că există foarte muţi bărbaţi care pot face faţă unei astfel de veşti fără s-o ia la fugă. Ei bine, Ione Dulamă, şi-a asumat răspunderea şi a arătat că este un om straşnic şi responsabil.Ba mai mult, nu regretă niciun moment alegerea făcută. De-a lungul anilor, această calitate a rămas se pare nealterată şi spre binele lui ar trebui să rămână aşa. Se consideră un om împlinit din toate punctele de vedere şi nu-şi doreşte decât sănătate. Tatiana PETRESCU
-Urăşte minciuna şi ipocrizia
-Întotdeauna săritor atunci când omul este la nevoie
-Îşi doreşte din tot sufletul să nu-i dezamăgească pe cei dragi
-Se consideră un romantic
-Este un perfecţionist pentru că nu-i place să lase lucrurile neterminate
-Pasiuni: sportul, drumeţiile
-Zodia-Fecioara
-Mâncăruri preferate: urzicile, ardeii copţi,fasolea cu ciolan, musacaua, crema de zahăr ars
-Nu este superstiţios chiar dacă uneori are premoniţii în legătură cu anumite lucruri
– Mereu un om de cuvânt.
Cuminte şi ascultător
„ Am fost un copil cuminte sau cel puţin aşa îmi aduc aminte că-mi spuneau părinţii. Ştiu că-mi plăcea foarte mult să alerg dar asta nu însemna că eram năzdrăvan. Eram un copil foarte activ care era în mişcare tot timpul şi poate din această cauză, am avut foarte mute incidente: pi-cioare şi mâini rupte, capete sparte. În schimb, am fost ascultător de părinţi şi am avut o educaţie primită din familie care m-a determinat să-mi ascult părinţii, pe cei mai mari mie şi să-i respect.”
La fumat în şura vecinilor
„Îmi amintesc de o şotie care mi-a rămas întipărită în minte şi de care mă amuz teribil ori de câte ori am ocazia. Cred că aveam vreo 7 ani şi eram împreună cu un vecin de care se leagă toată copilăria mea şi amândoi, încercam să fumăm. Dar cum nu ne permiteam să ne cumpărăm ţigări de la chioşc, fumam chiştoace pe care le găseam pe ici pe colo. Într-o zi, m-am dus la prietenul ăsta al meu şi cum nu aveam ţigări, ţin minte că am fumat paie de fân chiar în podul cu fân. Atunci când au început să iasă scântei şi mai apoi, fum, ne-au depistat părinţii lui şi ştiu că a fost o mare nebunie în tot cartierul legat de faptul că s-ar fi putut întâmpla o adevărată tra-gedie dacă nu ne găseau la timp. Îmi amintesc că atunci am luat o bătaie zdravănă fiind bătuţi concomitent şi eu şi prietenul meu. Acest lucru a avut însă şi o parte bună pentru că nu am făcut din fumat o pasiune. Recunosc că m-am mai prostit undeva în anii facultăţii dar şi atunci fumam foarte rar, o ţigară la un pahar cu bere sau atunci când mergeam la un chef.”
Morală de amorul artei
„La furat de cireşe, mere sau alte fructe nu am fost în copilărie pentru că nu mă prea lăsau părinţii dar în facultate am avut un moment ”La cireşe” .Eram într-o practică agricolă, la Belciugatele, în zona Călăraşi. Acolo, lipit de clădirea unde stăteam noi se afla o casă care avea nişte cireşi imenşi şi o parte din crengi erau atârnate de gardul institutului nostru. Într-o zi, m-am căţărat pe gard şi m-am suit în cireş dar în scurt timp, s-a prins proprietara care a făcut un mare tămbălău la profesorul nostru coordonator. De altfel, era cunoscută de profesor pentru că mereu avusese altercaţii cu ea din cauza acelor cireşi. După ce m-a reclamat la profesor, acesta a început să-mi facă morală de faţă cu ea şi la un moment, mi-a zis: „ de ce nu ai luat cireşe de jos fără să te sui pe gard, pentru că eşti destul de înalt” fără ca ea să se prindă că o ironiza.
Cu capul spart din cauza neatenţiei
„ Nu am fost la scăldat pentru că am avut frică de apă, nu am avut această înclinaţie spre înot dar aveam în comună un loc”La uzină” îi spuneam noi, acolo unde ieşea Dâmboviţa dintre chei şi toţi mergeau aici pentru a se scălda. Îi admiram de pe margine cum făceau salturi în apă pentru că doar la atât mă limitam, făceam plajă doar şi la momentul ăla mi se părea un lucru nemaipomenit să poţi face asemenea tumbe în apă de la diferite înălţimi. Mie mi-a lipsit curajul şi poate cu siguranţă că a-şi fi putut face şi eu aşa ceva dacă încercam dar mama mi-a implementat teama de apă. Legat de capitolul ” apă”, am avut şi o păţanie mai nefericită care s-a întâmplat la un ştrand din comună care avea un stăvilar. Într-o vară, m-am dus cu un văr de-al meu să încercăm să ridicăm stăvilarul pentru a se goli ştrandul. Exista o manivelă imensă cu ajutorul căreia se ridica acea uşă imensă de tablă. Am învârtit de ea şi nu am pus piedica foarte bine aşa încât manivela s-a rostogolit şi m-a lovit direct în cap. Am plecat de acolo plin de sânge şi când m-au văzut părinţii mi-au interzis faza cu scăldatul.”
Dragoste la prima vedere cu…regrete
„Mi-aduc aminte atunci când m-am îndrăgostit prima dată pentru că s-a întâmplat atunci când eram în liceu. Nu mai ştiu nimic de ea acum, dar atunci era şi ea elevă la liceu, mai mică cu un an decât mine şi nu era din Rucăr. A fost dragoste la prima vedere dar din păcate, nu prea a avut şanse de reuşită pentru că ea îşi dorea să discute cu elevi mut mai mari. Ştia că îmi place de ea pentru că mergeam împreună a „Balul Bobocilor”, discoteci iar prietenia noastră a ţinut un an. A fost o mare părere de rău din partea mea pentru că ştiam că nu pot s-o cuceresc vroiam să fac orice pentru a o atrage dar nu reuşeam şi am fost foarte dezamăgit.”
O moldoveancă l-a „pus” pe jar
„Cum mi-am cunoscut soţia este o poveste foarte frumoasă. Acest lucru s-a întâmplat pe 8 septembrie 1984, atunci când eram student la Agronomie, în Bucureşti şi ea de-abia luase la facultate. De fapt, un coleg de-al meu care era consătean cu ea m-a rugat să mă uit dacă ea a luat la facultate. M-am dus şi m-am uitat la panou unde se afişau rezultatele şi, am găsit-o la admişi, cu media 8,88. L-am anunţat şi, i-am mai spus totodată că tipa e deşteaptă. Rezultatele se afişau în luna august iar pe 8 septembrie când este ziua mea de naştere a fost un fel de aniversare la comun pentru că pe ea o cheamă Maria. Cum era Sf. Maria am făcut un chef la cămin „2 în 1” cum s-ar zice acum și, de atunci am rămas împreună pentru că în 1989, ne-am căsătorit după 5 ani de prietenie.”
Căsătorie cu…surprize
„După ce am terminat facutatea, eu am plecat iar ea a rămas. Eu nu am crezut că relaţia noastră mai poate continua dar ea a fost foarte insistentă şi m-a convins să o cer de nevastă. Culmea, eram într-un moment în care îmi schimbam locul de muncă şi mă tot gândeam ce voi face în vii-tor. Trebuia să mă mut din Piteşti la Mioveni şi mă gândeam unde o să locuiesc pentru că atunci era cam problematic cu locuinţele. Într-o zi, ea a venit din Bucureşti în Piteşti, m-a căutat la părinţi, acasă şi mi-a trimis vorbă să ne întâlnim în Piteşti. Eu am aflat de întâlnire prin intemediul unui şofer care căra piese de la uzină şi care mi-a spus că o prietenă din facultate mă aşteaptă în centrul Piteştiului. Ne-am întâlnit şi atunci i-am zis: „Dacă ai făcut aşa drum lung să mă vezi, meriţi să te cer în că-sătorie”. Ea în schimb, m-a anunţat că este gravidă. Am făcut nunta în 1989, în luna mai, iar fiica noastră s-a născut în septembrie.”
În peţit, în Vrancea
„Soţia mea este din Vrancea şi mi-a spus că la ei este o tradiţie să mă duc la părinţii ei s-o cer de nevastă cu o păpuşă mare. În prima săptămână, m-am lăsat puţin aşteptat pentru că nu am putut să mă duc atunci când am promis. Atunci, părinţii ei au încercat s-o consoleze şi i-au spus să-şi găsească alt băiat pentru că eu nu sunt serios. Părinţilor mei nu le-am spus că voi avea un copil ci doar că sunt îndrăgostit de o fată cu care sunt prieten de 5 ani şi cu care vreau să mă căsătoresc. Ei mi-au spus: ”asta este alegerea ta, noi suntem de acord cu această căsătorie pentru că tu vei trăi cu ea, nu noi”. După fată a venit şi un băiat care are acum, 27 de ani.”
