0
0
Invitatul din această săptămână care a acceptat să răspundă tirului nostru de întrebări este fostul profesor de istorie din cadrul Colegiului Național Dinicu Golescu, Marcel Vintilă cel care consideră că meseria de dascăl este o profesie minunată care e înnobilată tocmai de satisfacțiile pe care ți le dă. Acesta mai crede că “Meseria de dascăl a fost și rămâne o meserie nobilă. Ea îți oferă și mari satisfacții în ciuda faptului că astăzi “cine are carte, nu prea mai are parte!”. Este o concluzie amară care din păcate este tot mai adevărată zilelor pe care trăim. Chiar și așa, Marcel Vintilă crede că nu toată lumea este făcută să fie dascăl și mai crede că dacă nu-ți descoperi această vocație de dascăl este bine să-i lași pe alții să practice această meserie. Recomandarea domniei sale este să te cunoști pe tine și să descoperi ce-ți place cu adevărat să faci, pentru că, mai spune acesta , dacă descoperi “microbul” acestei meserii, cu greu renunți la ea. Dovada vie o reprezintă chiar domnia sa, care de peste 4 decenii, le-a dezvăluit elevilor care i-au trecut prin mână trecutul glorios al neamului nostru și al lumii și i-a îndeamnat să trăiască frumos în prezent pentru a-și făuri un viitor luminos. Tatiana PETRESCU
– Aţi ales să slujiţi educaţia. Cum au fost începuturile?
După terminarea Liceului Dinicu Golescu, am urmat cursurile Universității din București, Facultatea de Istorie, deși știam că în acel moment, cariera de dascăl impunea anumite lucruri pe care dascălii de astăzi cu greu le-ar accepta.Astfel, ca să rămâi titular în sistem, trebuia să mergi la postul în care erai repartizat, până la examenul de Definitivat(3 ani) iar orașele erau închise.
– Ce v-a determinat să deveniţi profesor de istorie?
Am fost impresionat de calitățile profesionale și pedagogice ale profesorilor mei și aici aș aminti pe Vlaicu Traian și Dănescu Dan care au știut să-mi valorifice pasiunea mea pentru istorie, pentru trecutul acestui popor și a acestor locuri.Și, nu în ultimul rând, pasiunea pentru istorie a fost influențată din familie de tatăl meu care a fost profesor de istorie peste 40 de ani.
-Cum vedeţi rolul istoriei în educarea copiilor?
Istoria reprezintă alături de limba și literatura română elementul cel mai important în educarea copiilor pentru cunoașterea valorilor create de acest popor.
-Care sunt problemele predării istoriei astăzi?
Programele școlare sunt depășite, se pune prea puțin accent pe istoria românilor, pe elementele definitorii care caracterizează entitatea acestui popor.Apoi, s-a renunțat la învățarea cronologică care crează mari probleme la clasele mici.
-Ce v-a plăcut la această meserie şi de ce o iubiţi?
Meseria de dascăl a fost și rămâne o meserie nobilă.Ea îți oferă și mari satisfacții în ciuda faptului că astăzi “cine are carte, nu prea mai are parte!”. Dar când știi că elevii pe care i-ai instruit și educat îți urmează cariera, îți dai seama că nu ai muncit în zadar.
-Cum ar trebui să fie profesorul ideal?
Să fie extrem de pregătit profesional, să fie înțelegător dar în același timp, exigent cu elevii, să-i facă pe aceștia să iubească obiectul pe care-l predă și să participe cu plăcere la fiecare activitate legat de acesta.
-Dacă aţi fi din nou la început de drum şi aţi avea 18-19 ani, ce decizie aţi lua? Aţi alege să fiţi tot profesor de istorie?
Da, indiferent de problemele dificile cu care se confruntă dascălii tineri aș urma cu mare plăcere această carieră.
-Dacă v-ar întreba un tânăr de ce să urmeze cariera de profesor, ce i-ați răspunde?
Dacă simte și iubește elevii și cariera didactică l-aș îndemna să urmeze meseria de dascăl care de-a lungul vieții îți oferă și mari satisfacții.
-Cum este să fi profesor astăzi? Mai iubesc copiii istoria?
Din păcate, astăzi, cariera didactică este îmbrățișată de tot mai puțini tineri de valoare.Privațiunile materiale își spun tot mai pregnant cuvântul.Copiii însă, sunt încântați când află elemente inedite din istoria națională și universală și participă cu plăcere la activitățile didactice sau extracurriculare.
-Ce alte căi aţi mai recomanda ca să aducem istoria în viaţa elevilor, să facem din ea o prezenţă?
Când eram copil, sau mai târziu, tânăr profesor am vizitat aproape toate zonele țării noastre care sunt extreme de încărcate de istorie. Ar fi bine ca și astăzi, să se asigure condiții pentru aceste excursii și drumeții cu caracter educativ care să atragă copiii spre cunoașterea trecutului și prezentului poporului nostru.
-În ce fel poate fi trezit interesul pentru istorie la copiii din ciclul primar?
Pentru copiii de vârstă primară sunt o multitudine de metode și mijloace care să atragă elevii spre studiul istoriei: excursii, vizite, lecturi cu caracter istoric pline de învățăminte(gen Legende istorice), concursuri cu caracter istoric, teatru, etc.
-Ce erou istoric v-a impresionat cel mai mult în copilărie?
În copilărie am fost impresionat permanent de cei care și-au pus întreaga lor ființă în slujba nației, pentru propășirea neamului românesc. Amintesc aici pe marii nostri voievozi Alexandru Ioan Cuza, Carol I, Ferdinand, pe generalul Ion Antonescu sau pe numeroșii eroi necunoscuți care și-au dat viața pentru neam și țară.
-Ce vă place mai mult să predaţi : Istoria Universală sau Istoria României?
Predau cu aceeași plăcere atât Istoria României cât și Istoria Universală dar un loc aparte în sufletul meu îl am pentru cei care au trait și au murit pentru neamul românesc și propășirea lui.
-Cât de puternică era influenţa politică asupra studiului istoriei înainte de ‛89?
Ca tot învățământul românesc și istoria era influențată de prezența politicului. Dar, am învățat de la dascălii noștri că adevărul istoric este numai unul și la orele de clasă fiecare profesor știa cum să strecoare tot ce era adevărat și corect atât în istoria națională cât și cea universală.
-Ce v-a învăţat istoria pe dumneavoastră?
Istoria m-a învățat cât de important este pentru un popor să-și cunoască trecutul pentru a-și putea valorifica mai bine prezentul și viitorul. M-a mai învățat să apreciez mai mult eforturile atâtor generații strălucite de români pentru realizarea unei Românii cu un mare viitor.
– Cum simţiţi acum, când nu vă mai aflați la catedră, că v-au şlefuit dascălii pe care i-aţi avut?
Acum, după atâția ani la catedră pot spune că am un mare respect și recunoștință pentru toți dascălii mei care au contribiut la formarea mea ca dascăl și om.
-V-ati gândit vreodată să renunţaţi la învăţământ, în favoarea unui alt domeniu care ar satisface aşteptările materiale şi profesionale?
Niciodată nu am avut în gând să urmez altceva în viață.Mi-am ales meseria din pasiune și nu aș fi renunțat niciodată la ea indifferent de alte motive materiale sau profesionale.
-De-a lungul anilor, v-au trecut prin mână numeroase generaţii de elevi. Puteţi să ne daţi câteva nume cu care vă mândriţi că le-aţi fost profesor?
De-a lungul vieții, am avut prilejul de a lucra cu generații de elevi de excepție, unii dintre ei fiind astăzi, specialiști de înaltă clasă în diferite domenii.Mă mândresc și cu cei care m-au urmat în profesie cărora am reușit să le insuflu dragostea și pasiunea pentru profesia de dascăl. Aș aminti aici, pe profesorii Claudiu Neagoe-conf. univ. dr. la Universitatea din Pitești, pe prof. dr. Lucian Palade-Liceul cu Program Sportiv Câmpulung. Am fost plăcut impresionat de sute de elevi care prin calitățile lor au făcut și fac cinste liceului, profesorilor și părinților. Dintre aceștia aș aminti pe Nițu Ana Maria, Cojocaru Adelina, Fintoiu Cătălina, Bivol Manuela, Grigore George, Oprescu Raluca, etc.
– La ora actuală, televizorul şi internetul câştigă teren în defavoarea cărţilor? Cum pot câştiga profesorii lupta cu tehnologia?
Chiar dacă televizorul și internetul atrag tot mai mult noile generații sunt și mulți alții care consideră cărțile un izvor nestemat de informații și de aceea citesc foarte mult.
– Dacă aţi fi ministru al Educaţiei ce aţi face pentru a îmbunătăţi sistemul de învăţământ actual?
Școala românească a fost și consider că este valoroasă ce-și dovedește prestigiul în numeroase concursuri și olimpiade internaționale unde românii domină de multe ori, fiind pe primele locuri. Este nevoie de mai multă exigență la toate nivelurile educației și de legarea mai consistentă a teoriei de practică.Consider că este nevoie de revenirea la concursurile de admitere la liceu și facultăți.
– Vă consideraţi un profesor „altfel”?
Mă consider un profesor obișnuit dar care înțelege toate problemele generațiilor de elevi și ale fiecărui individ în parte, adaptându-mă din mers noilor probleme cu care se confruntă învățământul românesc.
– Cum aţi defini Excelenţa în educaţie?
Atunci când întregul sistem educational răspunde întrutotul nevoilor societății, când toți actorii interpretează aceeași partitură.
– Nu aţi regretat niciodată că aţi ales această profesie?
Câteodată mă gândeam că dacă aș fi avut mai multă inspirație, poate aș fi câștigat mult mai mult și mai ușor dar nu am regretat și nu regret nici acum că mi-am ales profesia de dascăl.
– Mereu există un schimb benefic între elevi şi dascăl… Ce aţi învăţat de la elevii dumneavoastră?
Am învățat foarte multe lucruri benefice dar mai ales am fost impresionat de munca și perseverența unor elevi care nu s-au lăsat până ce nu și-au atins obiectivele propuse.
– Ce i-aţi spune celui mai iubit profesor al dumneavoastră, dacă l-aţi revedea?
I-aș mulțumi pentru tot ce-a făcut pentru realizarea noastră ca dascăli și oameni.
– Ce credeţi că înseamnă a avea talent, ca profesor?
Înseamnă că ai ceva înnăscut prin care să fi permanent aproape de sufletul copiilor, să te faci înțeles de toți copiii din clasă indiferent de nivelul intelectual al acestora.
– Care credeţi că este rolul profesorului în formarea elevilor și în ce măsură credeţi că acest rol se reflectă în societatea românească actuală? Se poate vorbi de o scădere a autorități profesorului sau de o decădere a imaginii sale?
Toți am avut un model sau mai multe modele, toți am fost impresionați în școli de prestația unor profesori care și-au pus amprenta pentru formarea ulterioară a noastră ca specialiști sau ca oameni.Și acum, elevii sunt fascinați de unii dintre profesorii lor.Sunt încă unele lacune în legislația actuală care nu mai permite școlii o atitudine mai autoritară care ar fi benefică atât pentru elevi cât și pentru profesori și părinți.
-Cum caracterizaţi generaţia actuală, cum îi vedeţi pe adolescenţii de astăzi, comparativ cu generaţia dvs.?
Copiii de azi sunt foarte inteligenți, unii foarte bine informați dar sunt atrași de mirajul câștigului rapid și consistent, neglijând câteodată unele aspecte privind formarea lor ca cetățeni ai acestei țări sau ca familiști.
– Deseori vorbim cu profesionistul, dar mai puţin cu omul care dă valoare profesiei. Cine este omul Marcel Vintilă?
Omul Marcel Vintilă este un cetățean obișnuit care și-a pus întreaga sa viață în slujba profesiei, a copiilor, a familiei.Am condus de-a lungul vieții în calitate de director sau director adjunct diferite colective didactice timp de 27 de ani și consider că am reprezentat un liant care să confere școlii tărie și durabilitate și nu în ultimul rând, rezultate.
-O carieră didactică oferă mai multe satisfacții sau mai multe dezamăgiri?
De-a lungul carierei am avut parte de foarte multe satisfacții dar și de unele dezamăgiri generate în general, de oameni care se implică în actul educational dar care habar nu au cum funcționează sistemul și cât mult rău fac prin intervențiile lor.
-Dacă nu aţi fi fost profesor, ce meserie v-ar fi plăcut să practicaţi ?
Dacă nu eram dascăl, probabil aș fi fost medic.
– Dacă ar fi să ne uităm pe statistici, putem observa că în ultimii ani, rezultatele elevilor la final de ciclu de învăţământ (Testare Naţională, Bacalaureat) sunt destul de slabe. Care ar putea fi eventualele cauze? Ce putem face?
La Colegiul Național Dinicu Golescu rezultatele la examenele naționale au fost foarte bune, situându-se între 98și 100%.La nivel județean și național sunt într-adevăr probleme și asta datorită lipsei de interes a elevilor pentru învățătură având în vedere faptul că nu oamenii instruiți oferă modele financiare de muncă și apoi, autoritățile românești după Revoluție au acordat și acordă o atenție minoră sistemului de învățământ prin finanțare și organizare.
– Revenind la rezultate, foarte multe voci din sistemul de învăţământ românesc pun lipsa performanţei pe seama a tot felul de probleme, de la infrastructura şcolară la salarii mici. Sunteţi de acord?
Sigur, o cauză importantă în scăderea performanței în învățământ o reprezintă și lipsa de atractivitate a sistemului.Când un profesor în primii ani de activitate primește 7-800 lei este clar că valorile autentice nu mai sunt atrase în învățământ. Și, apoi, repet, modul cum autoritățile statului român privesc sistemul educațional și pe slujitorii lui, e clar că în foarte scurt timp, problemele în educație vor fi mari și aproape iremediabile.
-Aţi schimba ceva în privinţa programei şcolare dacă ar trebui să decideţi asupra acesteia?
Sunt necesare schimbări majore în programele școlare care însă, nu se pot face peste noapte.Trebuie un efort substanțial în care să se implice cei mai mari specialiști ai țării iar noua formula să fie implementată cel puțin un ciclu de învățământ pentru a putea constata viabilitatea ei.
-Ce consideraţi că a fost benefic pentru formarea copiilor în învăţământul românesc de până în 1989 şi ar putea fi în continuare util?
Stabilitatea este extrem de necesară în învățământ.Manualele și programele erau extreme de bine structurate iar elevul știa încă de când intra în clasa întâi care erau competențele care trebuiau însușite pentru a promova cu bine examenul de Bacalaureat.Schimbările permanente în sistem în ultimii 30 de ani au adus instabilitate și haos în învățământ.Am distrus învățământul profesional și de ucenici care era extrem de necesar iar acum încercăm să-l reintroducem dar nu mai avem infrastructură și nici specialiști.
– Ați fost fericit ca dascăl? Credeţi că acum e mai dificil să fii profesor decât altădată?
Sunt mulțumit de profesia pe care mi-am ales-o cu mult drag și m-am adaptat noilor realități din învățământ având încă aceeași energie ca acum 50 de ani când am devenit profesor.
-Dvs. cum eraţi ca elev de liceu? Cum vă petreceaţi timpul liber, ce materii vă plăceau?
Ca elev, am respectat regulamentele școlare și nu am avut probleme deosebite. Au existat și anumite copilării de care îmi amintesc și astăzi cu multă plăcere. Timp liber aveam foarte puțin pentru că învățam și sâmbăta iar cerințele școlare erau foarte mari.În vacanțe, însă mergeam în tabere, drumeții, excursii sau ajutam părinții la treburile gospodărești.Îmi plăceau istoria, geografia, chimia, limba și literatura română, muzica, sportul.
-Învăţământul se află în una dintre cele mai nefaste perioade de după 1989. Dincolo de vidul de autoritate din sistem, de deteriorarea progresivă, dar continuă, a actului educaţional, la care se adaugă degradarea imaginii în societate a dascălului, asistăm de bună vreme la un blocaj al şcolii româneşti, la o reformă fără formă şi conţinut. Ţinând cont de toate acestea, trebuie să credem totuşi că învăţământul merge într-o direcţie bună?
Cred că până la urmă, aceste căutări din educație se vor îndrepta într-o directive bună.Învățământul românesc care a avut o tradiție formidabilă de la Spiru Haret încoace trebuie să revină acolo unde îi este locul.
-Ce calităţi profesionale credeţi că s-au rătăcit în timpurile de azi?
Calitatea de a face totul pentru ca generațiile de elevi pe care le-am primit pentru educație să fie pregătite pentru viață.
-Care sunt cele mai frumoase amintiri dar şi cele mai mari dezamăgiri din cariera dumneavoastră?
Cele mai frumoase amintiri le am cu numeroase generații de elevi care după ce au terminat facultatea, în momentele revederii, mi-au mulțumit pentru tot ce am făcut pentru ei. Cele mai mari dezamăgiri se leagă de modul cum autoritățile românești privesc sistemul educational din România după 1990.
-Ce aţi preluat din personalitatea fiecăruia dintre profesorii preferaţi?
Aproape fiecare profesor pe care l-am avut a reprezentat un model pentru elevi.De la ei am preluat răbdarea, apropierea de fiecare elev, perseverența, exigența, stăpânirea de sine, eleganța.
-Cum vedeți relaţia ideală dintre elev şi profesor?
Să fie o relație principială,de respect reciproc, în care și profesorul și elevul să respecte principiile indispensabile fără de care nu poate exista un învățământ correct și de calitate.
-Meseria de profesor se sfârşeşte la un moment dat, eventual, odată cu pensionarea?
Un adevărat profesor rămâne un educator pe tot parcursul vieții iar dacă societatea îi permite el poate fi în continuare activ mulți ani după pensionare.
-De ce s-ar putea spune despre a fi profesor că este o „poveste fără sfârşit”?
Un profesor adevărat este și va rămâne o personalitate, un model adevărat pentru generații și generații de elevi.
-Ce vă deranjează pe dumneavoastră, ca profesor la elevii din ziua de astăzi?
Elevii de astăzi sunt precum societatea în care trăim și trebuie să ne adaptăm și noi, cei care am trait și în alte vremuri.
-Priviți înapoi cu mânie, aveți regrete?
Nu regret timpul petrecut în sistemul educațional. Am avut multe satisfacții iar rezultatele muncii mele se văd în generațiile de elevi pe care le-am pregătit pentru viață.
-Exercițiu de imaginație: ce veți face, pe vremea asta, peste exact zece ani?
Dacă Dumnezeu mă mai îngăduie, poate peste 10 ani, vom avea satisfacția să ne întâlnim sănătoși și să vedem o Românie cu un învățământ de calitate, performant.
