0
0
Invitatul rubricii de Monden a ziarului nostru este nepotul marelui filozof Petre Țuțea, Ion Octavian Bănică cel care cu o modestie care l-ar face mândru și pe Țuțea a recunoscut că în copilărie și-a dorit să se facă: musafir, vânător, pădurar dar asemenea bunicului, a ales să fie OM lucru care este cel mai important. Se consideră un om cu frica lui Dumnezeu care a plecat în căutarea marilor înțelepți ai lumii cu speranța că aceștia îi vor lumina mintea și calea. Prietenii lui dintotdeauna au fost sunt și vor rămâne: Aristotel, Seneca, Socrate, Platon, Kant, Shopenhauer. Îl deranjează oportuniștii, mincinoșii, hoții dar cu toate acestea a învățat să fie îngăduitor cu cei din jurul lui convins fiind că un om are și defecte dar și calități.Citind rândurile de mai jos veți descoperi un om sensibil, cu atracție către citit, care mustește de filozofii de viață și care este mândru că este nepotul lui Țuțea. Și cum ar putea fi altfel când Țuțea este un brand național? Tatiana PETRESCU
Care au fost cele mai emoţionante momente din viaţa dumneavoastră?(Daţi-mi exemplu trei astfel de momente.)
Emoții-stări firești, neprevăzute, necontrolabile, trăiri de neuitat.Viețuirea poate fi considerată ca un lanț emoțional.E greu de precizat vreuna. Totuși, ca vânător tare pasionat în tinerețe, de emoție îmi auzeam inima bătând în urechi la zgomotul pașilor pe frunzișul uscat al pădurii făcut de vânat(lup, vulpe, mistreț, etc.). E ceva aparte în liniștea pădurii.Emoții am avut de fiecare dată când mi s-au născut fete și ca orice părinte, le-am simțit din plin din partea lor pe tot parcursul vieții. Și mai mari emoții am avut când am devenit bunic. Este un sentiment de împlinire cum nici nu mi-am închipuit vreodată, și cine are nepoți sigur știe despre ce vorbesc.Ce o mai fi de acum în colo, aștept cu interes. Am inima sănătoasă așa că pot rezista.
Dacă ar fi să dăm timpul înapoi, spuneţi-ne care ar fi cele mai mari trei dezamăgiri pe care le-aţi trăit până acum?
Dezamăgirile? La fel ca și emoțiile, vin când nu te aștepți, nu le poți evita și pleacă.E bine să ai puterea să treci peste ele.Să uiți este în legea firii, să ierți te învață Dumnezeu. Știți că există o vorbă: „Tot pățitul e priceput „, cu alte cuvinte, tot înveți ceva până la urmă.Am avut și eu ca tot omul, dezamăgirile mele și cele mai dureroase au fost trădările prietenilor dar a fost într-un fel bine pentru că m-a învățat să mă apăr, să-mi ascut simțurile și să reușesc să-i țin aproape de mine numai pe cei care merită. O altă mare dezamăgire a mea se leagă de timpurile crunte pe care le trăim.În 1989 visam la ceva frumos dar pe parcursul anilor, am constatat că visul a devenit coșmar. O altă dezamăgire pentru mine sunt tinerii din ziua de azi care sunt sortiți parcă eșecului datorită guvernanților noștri care nu înțeleg că duc țara asta frumpasă la sapă de lemn.Avem cuțitul la os de mult, dar încă mai rezistăm. Până când? Indolența, prostia și nesimțirea fac parte din noi. Ne reprezintă spre rușinea noastră.Și mă opresc totuși aici, că nu are rost să mă enervez.
Când aţi fost cel mai fericit?
Fericirea este un ideal către care tindem toți.Cine nu vrea asta? În Sfânta Scriptură ne sunt indicate o sumedenie de lucruri care duc la fericire. Acolo scrie că chiar „și cei săraci cu duhul sunt fericiți”. Cred că am trăit destule momente fericite.Cine vrea crede, cine nu…nu.Mă simt fericit când mă rog lui Dumnezeu înainte de culcare și când mă trezesc dimineața. Dar, cea mai mare fericire, mi-aș dori-o să fiu în fața lui Dumnezeu să-l văd. Nu mă interesează dacă merg în rai sau iad.Sunt fericit că nu mi-e teamă de moarte, cred că Iisus a înviat. Asta sper și eu. Ce-o fi apoi, o fi!
Ce vă deranjează cel mai mult la cei din jurul dumneavoastră?
Aș spune că nu îmi pasă de altcineva, în sensul că aș purta altora de grijă.Cicero spunea că
” A greși este omenește”. Numai prostul stăruie în greșeală și „vede doar paiul din ochii altora”. Mă deranjează opertuniștii, fățarnicii, mincinoșii, hoții, nesimțiții dar am învățat să nu-i mai simt.Nimeni nu este perfect și cred că oricare dintre noi are ceva bun de dat și arătat, depinde numai de cel de lângă noi să putem face acest lucru. Am învățat să fiu îngăduitor. Viața m-a învățat. Nici eu nu sunt o persoană tocmai comodă, așa că ce să mai zic…
Dacă ar fi să schimbaţi ceva la dumneavoastră care ar fi acel lucru?
Cam multe. Mă căznesc fără rezultat, să mă las de fumat deși, m-am apucat mult mai târziu decât alții. Este clar că nu am voință.Și mi-aș dori să nu mai fiu atât de deschis cu oamenii pentru că m-am înșelat de foarte multe ori și n-am învățat nimic. Nu-i nimic, mai am destul timp.
Ce apreciaţi cel mai mult la subalternii şi colegii dumneavoastră?
Am avut destui subalterni dar i-am tratat foarte sincer, ca niște colegi și tovarăși de viață. De la oricine ai ceva de învățat, și de la un animal. Au fost și cazuri inevitabile de diferende dar nu de natură sufletească.Pentru anumite corecții am primit mai târziu, mulțumiri. Cea mai dificilă muncă este cea cu semenul tău.A avea subalterni nu este o fericire, ci o grijă în plus.
Dacă ar fi s-o luaţi de la zero aţi face acelaşi lucru?
Este o utopie. Aș pierde timp să mă gândesc la iluzii.Mă preocupă, cuget ce va fi mâine dar nu cred că aș vrea s-o iau de la zero. Viața nu ar mai fi așa de frumoasă dacă nu am căuta să ne perfecționăm, să cunoaștem mai bine pe cei de lângă noi, dacă nu am investi în ei și ei în noi. Cine spune că ar face același lucru, minte. Ar trebui să repete greșelile și nu creed că în asta constă frumusețea vieții.Sau poate că da?
Când v-a fost cel mai greu?
Care om nu trece prin greutăți?Chiar nu mi-am propus să găsesc astfel de momente. Dacă au fost, și au fost cu duiumul. S-au dus, le-am uitat. M-au întărit și convins să merg mai departe. Se spune că ”ce nu te doboară, te întărește”. Așa am pățit și eu și cred că mulți dintre noi.Cert este că am reușit să trec peste toate cu fruntea sus și acum mă gândesc numai la lucruri frumoase care să-mi însenineze viața și bătrânețile. Și chiar dacă uneori fac haz de necaz și mai glumesc cu prietenii mei cărora le spun că „uneori mă simt ca o gloabă în fundul grajdului și aș mânca jăratec de-ar fi să mă înfățișez cu vreo 10 ani în urmă precum calul din poveste”.
Unde vă vedeţi peste 10 ani?
Ooooo, Doamne.Să treacă și mâine o zi cu bine. Restul rămâne de văzut.”Nu-mi fac planul ca țiganul”. Ce-o vrea Domnul!
Daţi-mi exemplu de două calităţi şi două defecte de-ale dumneavoastră
Am studiat cu pasiune și ceva Filozofie și Psihologie.Aș putea detalia foarte mult pe această temă.Marea calitate ar fi aceea să poți fi om între oameni, să te poți cunoaște pe tine însuți.Așa cum spunea Socrate: „Să fii convins că știi că nimic nu știi!”, să-ți iubești aproapele ca pe tine.Cea mai mare bogăție este sănătatea și relația cu oamenii, restul este deșărtăciune.A domni ca om este o întâmplare.În lumea asta eu știu doar un singur Domn Iisus Hristos.Am scris o carte „Petre Țuțea-filozof al credinței”.Acolo cred că am spus ceva despre calități și defecte, în general.
Credeţi în legea compensaţiei? S-a întâmplat să se dovedească în cazul dumneavoastră?
Cred în justiția iminentă, așa că legea compensașiei este greu de explicat.Avea dreptate prietenul Mitroiu: legile naturii nu se schimbă, poate cu voia Creatorului.Există un lanț trofic: „Nimic nu se pierde, nimic nu se câștigă.”Legea conservării masei, Teoria relativității, Cine ia, cine dă?!Este bine să reținem: „Bine faci, bine primești!”. Ce argument mai bun avem?
Se spune că pentru a fi un om împlinit trebuie să construieşti o casă, să faci un copil şi să sădeşti un pom. Dumneavoastră cam ce aţi mai avea de făcut pentru a fi împlinit?
Cine se crede vreodată împlinit?Ca pădurar mi-au trecut prin mână sute de mii de puieți-viitori pomi, de la mărimea unui chibrit la ditamai arborii.Trăiesc și eu odată cu ei.Le-am făcut și pe celelalte: case, cabane,mai multe fântâni. Ce-mi mai doresc?Sănătate tuturor.
Sunteţi un tip darnic? Dar iertător?
Iert și dăruiesc. Știu Tatăl nostru care spune că trebuie să iertăm, să dăruim. Vreau să împlinesc îndreptările sale.
Dacă ar fi să vă caracterizaţi în câteva cuvinte ce aţi spune despre dumneavoastră: că sunteţi un conservator sau un om modern, adaptat timpului în care trăiţi?
Mă vreau un creștin adevărat ca și Petre Țuțea-unchiul meu și tot ca el un adevărat român( și muscelean cu genă), ca meserie.
Povestiţi-ne cum v-aţi ales profesia. A fost o oportunitate sau ceea v-aţi dorit mereu?
La vreo 4 ani vroiam să mă fac MUSAFIR.Apoi, vânător ca tata, apoi,pădurar.Și m-am făcut trecând prin toate.Acum, sunt pensionar profesionist. Am timpul dorit să citesc.
Tânjiţi după ceva?
Cică la bătrânețe, omul dă în doaga copiilor.Visez, tânjesc tare mult după vremurile copilărie, după zăpezile de altădată.Tare mult îmi doream pe la 5-6 ani să cresc mare, mare, să mă dau ca în poveste de trei ori peste cap și să mă fac Făt Frumos.Să călăresc un cal alb precum Harap Alb, să tai capete de zmei, să fiu ca Greuceanu din poveste.Acum, roata s-a întors.Am dat în doaga aia. Bunicul avea o vorbă: „Orice armăsar ajunge gloabă”.Nu se știe niciodată. A tânji nu înseamnă numai a dori ceva.La anii mei, pot spune că am tânjit că nu mai sunt cum am fost.
O vorbă spune că „A fi om e lucru mare, a fi domn e o întâmplare”. Sunteţi de acord cu acest lucru?
Am mai zis ceva despre „A fi om”.Păi suntem creați în regnul uman, înzestrați cu rațiune. Dostoievski a categorisit speța umană în mai multe categorii: oameni simpli,oameni obișnuiți, oameni deosebiți și excepții.Acum, cercetările, ingineriile bio-genetice aduc destule precizări, diferențieri cromozomiale, gene, ARN, ADN. Un mare merit pentru un om ar fi acela de a putea învăța de bine și pe alții.Nu eu o spun: „Unii oameni pot fi animale vorbitoare”.Mozart a compus la vârsta de cinci ani. Dacă Socrate a văzut omul ca cel mai important fapt din natură, ce să mai spunem?!
Cât de important este să ai „cei 7 ani de acasă?”
Cei 7 ani de acasă de la marea Romă a pornit.Noul născut primea un nume abia după 9 zile dacă trăia.Chiar 7 ani rămâneau în casă, în familie, sub îngrijirea mamei.Băieții erau luați de tatăl să-i învețe cele folositoare vieții: munca câmpului, păstoritul, mânuirea uneltelor de muncă, mânuirea armelor.Fetele rămâneau cu mama acasă, să învețe treburile casnice: făcut mâncare, spălat, cusut, țesut, etc. Or fi știut ei ceva strămoșii noștri romani ce importanță au cei 7 ani de acasă. Educația, cam așa s-a conceput. La școală, mai târziu, n-ar trebui să pretindem educație, mai multe informații, deprinderi, principii ceea ce nu este totuna cu educația.
Succesul determină şansa sau şansa determină succesul?
Dacă știi cum să-ți așterni ca să dormi bine, vei avea și succes, împlinire.Șansă? Baftă?Cine caută șansa, normal nu o va găsi niciodată.Vine când nici nu te aștepți.Cum să determine șansa un succes?Voiește și vei putea.Vei avea împlinire, succes.
Oamenii puternici cred că destinul ţi-l faci singur. Credeţi în destin sau în voinţa proprie?
Poate în categorisirea umană a lui Dostoievski s-ar putea vorbi despre destin.Cu har, cu talent nu sunt dotați toți oamenii. Unii se nasc talente dar mor speranțe. Nu este o regulă după „Așchia nu sare departe de trunchi „, că talentul se transmite genetic. Omul și-o face cu mâna lui, oricare, nu neapărat destinat, ursit, hărăzit.Voința este o trăsătură determinantă. Dacă vrei, poți!Nu te lăsa niciodată! Ai învins, continuă, ai pierdut, continuă! Caracterul omului nu stă în destin. Caracter format din obiceiuri-total eronat. Nici cuvintele nu se nasc din gânduri.
Mai aveţi prieteni din copilărie?Dar duşmani, oameni cu care nu vă înţelegeţi oricât aţi încerca?
Ferește-mă Doamne de prieteni că de dușmani am eu grijă! Cel mai bun prieten ți-l faci dintr-un dușman. La rău răspunde-i cu bine, nu-i da aceeași replică.Așa îți va fi aproape, nu un rival în dispută.Dumnezeu nu vrea pedepsirea păcătosului ci îndreptarea lui.Prietenii din copilărie cu greu se vor uita.
Care credeţi că este cel mai important lucru care ar trebui schimbat la politicienii din ziua de azi?
Credința este cea mai bună politică.Dar ce te faci cu ateii și libercugetătorii ? Și avem destul la cel mai înalt nivel.Stalin și Ceaușescu au dărâmat biserici.Cu Partidul Ortodox ar fi altceva.Ce să se schimbe la politicienii noștri? Ce naște din pisică tot șoareci mănâncă.Sunt atâția născuți din pisica PCR. Din 1989 se face politică pentru binele românilor sau pentru buzunarele dânșilor. Văd ochii-crede inima, se simte la burtă și nu numai.Filozoful H. Bergsson spunea despre democrație că ” Este cea mai imposibilă formă socială care are un mare viciu: lipsa criteriului de selecție al valorilor”. Interes din cap până în coadă la toate partidele.Buzunarul propriu și după ei, potopul.Și, punct.Lupul schimbă părul dar năravul, ba.
Cu cine sunteţi în concurenţă?
Cine își caută rivali? Eu doar cu mine concurez în luptă cu păcatele cele cu voie sau fără, cu gândul sau fapta.Un concurent serios este timpul. Cronos care-și devorează fiii. Nimeni nu-l poate învinge de când lumea și pământul.
V-aţi pierdut vreodată încrederea în prieteni?
Doar în mama am avut încredere deplină.Nici în mine nu am.Pot face și facem cu mâna noastră rău și nouă și celor din jur. Am pierdut-o pe mama și e o mare pierdere. Cronos mi-a răpit-o.
Care au fost şi sunt lucrurile esenţiale din viaţa dumneavoastră?
Am fost și sunt o fire extrem de curioasă.Să știu cum e asta, cum este cealaltă, de ce așa, una și alta.Așa am crezut eu că este important să cunoști cât mai mult.Am citit cu plăcere orice, de la basme și povești cu zâne și feți frumoși , cam la tot ce mi-a picat în mână.Datorită lui Țuțea am plecat în căutarea înțelepților lumii începând cu Socrate-prin Platon, Aristotel până la Seneca, apoi de la Kant, Shopenhauer, Nietsche, Hegel. În cartea despre Țuțea pe toți i-am pomenit și cu adăugirile mele.Esențial ar fi să fii bine informat despre ce ai în jur, istorie, artă, cultură, știință.M-aș lăuda dacă aș spune că am gustat din toate cu mare plăcere.Un om informat este altfel, mai puternic. Teama, frica dispare. Dacă m-am informat despre Iisus, în felul meu spun: „Nu-mi este teamă de moarte.Am învățat să mor.” Esența esențelor ar fi taina vieții și a morții. Ne naștem spre a muri, murim spre a ne naște.
Care era lucrul care vă plăcea să-l faceţi în copilărie?
Toate le făceam cu mare, mare plăcere.La scăldat, la prins pește, la furat cireșe, la jucat țurca, parghelul, pitita, purceaua.Să merg călare pe Mișu-blândul și bunul nostru cal, să caut cuiburi de păsări și să iau puișorii să-i cresc, inclusiv ciori, bufnițe. Aveam și mulți porumbei. Când m-am făcut mai mare îmi plăcea să merg la vânătoare cu tata care era un fel de șef al vânătorilor pe toată Valea Argeșului și a Dâmboviței.
Ce este dominant în viaţa dumneavoastră: munca sau familia?
Dacă nu prețuiești viața, nu o iubești, ce rost ar mai avea munca și familia?Și, dacă Dumnezeu îți dăruiește și urmași, atunci totul se schimbă. Alta-i viața.
