Invitatul rubricii Monden din această zi este de această dată, primarul comunei Godeni, Ion Pădureanu cel care după 25 de ani de armată alege să dea jos din pod milităria şi să candideze pentru scaunul de primar al localităţii în care s-a născut şi copilărit. Născut în zodia Peştelui şi învăţat cu misiunile grele, Ion Pădureanu, nu s-a speriat de noua sa misiunea pe care o avea de îndeplinit şi iată că acum, după 20 ani de mandat vine şi dă raportul în faţa concetăţenilor săi cu fruntea sus şi poate spune cu mândrie că şi-a îndeplinit misiunea. Se consideră un om împlinit din toate punctele de vedere şi tot ceea ce-şi doreşte este să fie sănătos el şi familia sa şi să-şi vadă nepoţii mari. Este posesorul unei soţii înţelegătoare dar şi a doi copii minunaţi, o fată şi un băiat cu care se mândreşte pentru că au ajuns OAMENI MARI.Crede în Dumnezeu dar şi în vise, adoră cartofii prăjiți, detestă minciuna şi faptul că oamenii nu înţeleg de multe ori lucrurile. Se consideră un om foarte înţelegător şi-i place să-şi respecte aproapele şi să-l înţeleagă chiar dacă a avut de pierdut. Nu aleargă după bani, pentru că vin singuri la el și recunoaște că a fumat în copilărie, a furat cireșe, s-a bătut aproape zilnic cu fratele său, deh, a făcut toate chestiile copilărești, asemenea unui copil normal. În linii mari mari, Ion Pădureanu, este omul pe care ți-l dorești ca prieten, cald și darnic până la Dumnezeu și înapoi, care nu a refuzat pe nimeni atunci când i-a cerut ajutorul. Ce mai, un altruit înnăscut, așa cum îl recomandă și zodia. Astăzi, veți descoperi omul minunat din el. Tatiana PETRESCU

Tuns chilug chiar de tatăl său
„Eu zic că am fost ca orice copil, şi cuminte dar şi năzdrăvan. Evident că mă alăturam şi eu celorlalţi copii şi participam la fel de fel de şotii care aveau ca finalizare pedepsirea mea. Dacă acest lucru se întâmpla la şcoală, cum tatăl meu era directorul şcolii, eu eram primul care o încasa şi corecţia era tunderea chilug.Legat de acest lucru, îmi amintesc că împreună cu mai mulţi băieţi am plecat de la şcoală pentru a juca fotbal. Una dintre profesoare s-a enervat aşa de rău încât l-a anunţat pe tata care a venit şi ne-a prins la fotbal. Drept pedeapsă ne-a făcut la toţi cărare cu foarfeca în cap iar eu am fost primul.”
Şi la furat de cireşe şi la scăldat
„Nici eu nu am lipsit la aventuri de genul „La furat de cireşe” şi „La scăldat” şi-mi amintesc că acestea sunt unele dintre cele mai plăcute amintiri ale copilăriei mele. Mergeam la furat de cireşe împreună cu mai mulţi băieţi şi nu de puţine ori am fost prinşi şi pârâţi părinţilor care evident ne pedepseau.Toată vara de asemenea, mergeam la scăldat dar eu nu trebuia să fug de acasă pentru a face acest lucru pentru că părinţii mei au fost foarte înţelegători cu mine şi mă lăsau ori de câte ori le spuneam că merg la scăldat. Aşa că scăpam nepedepsit.”
În copilărie la „cuţite” cu fratele acum, prieteni la „cataramă”
„Atât eu cât şi fratele meu nu am făcut excepţie de la regula bătăii şi în copilărie deseori ne ciondăneam pentru simple nimicuri din care se iscau adevărate lupte potolite doar de părinţi. Anii au trecut şi iată acum,eu şi fratele meu ne înţelegem foarte bine şi am uitat de mult micile neînţelegeri inerente vârstei. Ne bazăm unul pe celălalt aşa cum ar trebui să facă fraţii.”
I-a plăcut milităria de mic
Atunci când a trebuit să dau la liceu, le-am spus părinţilor că doresc să mă înscriu la Liceul Militar iar ei nu au avut nimic împotrivă, dimpotrivă m-au sprijinit şi încurajat. De altfel, încă din clasa aVII-a, mi-am dat seama că este ceea ce îmi doresc cu adevărat şi nu regret nici un moment alegerea făcută. Eram încântat de haina militară şi ştiam că acest lucru cere multe sacrificii pe care eram gata să le fac numai să o îmbrac. După absolvirea liceului am intrat la Școala Militară de Ofiţeri.”
Şi-a cunoscut soţia la discotecă
„Pentru prima dată m-am îndrăgostit atunci când eram în Liceul Militar şi fata era din comună. Prietenia noastră a ţinut vreo 5 ani dar, din păcate s-a încheiat din cauza…distanţei. Atunci aveam în plan să ne şi căsătorim dar aşa a fost să fie. Pe soţia mea am cunoscut-o la discotecă.. Asta se întâmpla în 1977 şi eram deja ofiţer. În acea seară, am condus-o acasă ca un adevărat cavaler şi am rămas prieteni. Ea era încă la liceu şi am continuat să fim prieteni timp de un an după care ne-am căsătorit. Îmi amintesc că am cerut-o în căsătorie într-o seară, în timp ce stăteam de vorbă la poartă. Am întrebat-o dacă vrea să mergem înainte adică să ne căsătorim şi ea acceptat.”
Primăria i-a schimbat destinul radical
„Au existat momente în viaţa mea când destinul meu a luat altă turnură şi un prim pas a fost atunci când am fost nevoit să demisionez din Armată pentru că nu mi-au convenit condiţiile. A fost un moment greu pentru mine mai ales că nu prea aveam opţiuni. Mi se propusese să ocup un post de director la o televiziune dar am refuzat şi am ales să candidez la Primărie şi cred că am făcut o alegere bună.”
La fumat de …mărar
„În copilărie am fumat şi eu la fel ca toţi copii dar nu am făcut din acest lucru o pasiune nici atunci nici peste ani pentru că iată nici la ora actuală nu fumez. Îmi amintesc că atunci când eram la Liceul Militar dar şi la Şcoala de Ofiţeri mai toţi colegii mei fumau şi se înghesuiau prin toalete pentru acest viciu. Însă, în copilărie, am fost învăţat de doi vecini mai mari decât mine care acum, sunt oameni cu funcţii importante să fumez. Ucenicia am „făcut-o” pe nişte beţe de mărar din care trăgeam cu nădejde chiar dacă ne ustura nasul,limba şi gâtul. Evident că am fost surprinşi de părinţi care mai apoi, ne făceau urechile ca „de măgar” pentru a ne pedepsi şi convinge să ne lăsăm. Eu mi-am învăţat lecţia, dar prietenii mei nu, drept dovadă că ei şi acum, fumează”