Invitatul de azi la rubrica de Monden este fostul primar al comunei Bughea de Sus, Nicolae Pepenel cel care a lăsat catalogul pentru eşarfa de primar.Din păcate, bucuria câştigării pimului său mandat de primar i-a adus cea mai tristă veste: moartea tatăui său, semn că legea compensaţiei este valabilă în orice situaţie. Chiar dacă lovitura a fost dură, Nicolae Pepenel, a încasat-o bărbăteşte şi, şi-a văzut de drum pentru că de atunci avea o misiune de îndeplinit pentru care fusese ales de concetăţenii săi şi nu dorea nici în ruptul capului să-i dezamăgească. Că nu s-a întâmplat acest lucru o dovedesc cei 14 ani de “domnie” pe scaunul de primar, lucru cu care nu prea se pot lăuda mulţi omologi din Muscel.Născut în zodia Capricornului,
Nicolae Pepenel, se declară un romantic incurabil şi un om împlinit din toate punctele de vedere. Are o mare pasiune: motocicletele şi evident viteza,riscul făcând parte din viaţa sa. Adoră să mănânce brânză de burduf pentru care ar lăsa oricare mâncare şi detestă nepăsarea dar şi nerecunoaşterea muncii.Şi-a întâlnit iubirea vieţii în Autogara Câmpulung şi de atunci, timp de 53 de ani, viaţa sa a fost un “peron” plin de fericire şi imense bucurii.
Cei doi fii care i-au dăruit 3 nepoţi i-au împlinit viaţa şi tot ce-şi mai doreşte este să-i vadă la casa lor pe nepoţi şi de ce nu, pe strănepoţi.
-are 2 băieţi şi 3 nepoţi de care este foarte mândru
- nu este superstiţios
- este un romantic incurabil
- îl enerează cei care nu apreciază munca altora
– nu aleargă după bani dar consideră că fără bani nu poţi să trăieşti. Este adeptul zicalei:” Când nu ai bani, miroşi a prost dar există mulţi proşti care au bani”
- se consideră un om împlinit şi tot ce-şi mai doreşte este să-şi vadă nepoţii mari şi de ce nu, strănepoţii
- pasiuni: motocicletele, adoră viteza, adrenalina
- mâncăruri preferate-este un mare gurmand, îi place să gătească, nu face exces, preferă brânzeturile în special, brânza de burduf
- când este obosit se uită la TV la un documentar
- zodia-Capricorn. Tatiana PETRESCU

Un copil năzdrăvan

“Am fost un copil năzdrăvan chiar dacă părinţii mei erau mai duri. Era şi perioada după război în care părinţii mei au avut foarte mult de suferit. Fiind foarte muncitori şi strângători au reuşit să-şi facă avere fapt pentru care au fost consideraţi ghiaburi şi trataţi ca atare.Au avut probleme
foarte mari dar cel mai mult a avut de suferit tatăl meu. Îmi amintesc un moment chiar dacă eram destul de micuţ cred că aveam 6-7 ani, când mama a fost ridicată de Miliţie în miez de noapte, practic, au luat-o din pat şi au suit-o într-un ARO, au dus-o la Miliţie pentru a le spune unde a ascuns aurul. Cum tatăl meu a refuzat să le spună, au luat-o pe mama şi au bătut-o la tălpi. A făcut acest lucru într-o cameră vecină cu a lui tata şi atunci când i-a auzit ţipetele de durere a strigat la ei şi le-au spus s-o lase în pace penrtu că le spune tot. Era vorba de 4 galbeni mari şi 12 galbeni mici pe care i-au confiscat. De atunci, au rămas amândoi cu o teamă pentru că atunci când vedeau vreun ARO verde intrau în panică.”

La scăldat şi prins peşte

“Copil fiind înţelegeam aceste lucruri dar le tratam cu superficialitate şi cum părinţii erau în permanenţă sub tensiune numai de educaţie nu le ardea lor. Evident că erau cam drastici cu noi în special tata care nu prea admitea să-i ieşi din cuvânt. Or, copilul ştiţi cum este: de unde-l opreşti acolo se duce.De multe ori, plecam pe poartă iar tata mă întreba: “unde te duci mă?” iar eu îi răspundeam:” la joacă”.” Într-un sfert de oră să vii acasă!” mai zicea el. Vă daţi seama că mai veneam seara, mai ales dacă era vara, aruncam sandalele şi cămaşa peste gard şi mă duceam la scăldat unde mă întâlneam cu ceilalţi copii cu care mă jucam, plecam după prins peşte, raci.”

Mama tot mamă rămâne!!!!

“După cum v-am spus, tata era mai exigent şi nu prea admitea să-i calci cuvântul. Fixase ca regulă o anumită oră de masă pe care trebuia s-o respectăm. Dacă nu veneam la ora cuvenită, nu mai aveam voie să mâncăm. De obicei, duminica, se tăia câte o găină, se făcea la tavă şi
cum eu uitam să mai vin acasă fiind la scădat, evident, că rămâneam nemâncat pentru că-i spunea lui mama să nu-mi oprească mâncare. Dar biata mama zicea ca el şi făcea ca ea pentru că îmi punea pe ascuns porţia mea de mâncare pe cuptorul din bucătărie şi seara când veneam rupt de foame, mă duceam direct la ea şi mâncam.”

La furat de cireşe

“La furat de cireşe am fost o singură dată atunci când eram mai mărişor. Familia de la care furam se numea Tănăsoiu şi locuia în Mălin.Îmi amintesc că bieţii oameni legase câinele de cireş sperând că aşa mai salva din cireşe.Cum eram foarte mulţi băieţi ne împărţeam sarcinie. Unul era cu păcălitul câinelui, altul cu “ţinutul de şase” iar restul se suiau în cireş. Îmi amintesc, că într-o zi, după ce ne-am săturat de mâncat şi ne-am umplut sânii cu cireşe, am vrut să coborâm dar la rădăcina cireşului era stăpâna cu câinele.După ce ne-a făcut de ocară, ne-a dat drumul să pecăm acasă dar bineînţeles că ne-a spus părinţior. Când am ajuns acasă, m-a luat la întrebări tata şi
am încăţat-o pentru că el nu prea admitea aşa cea.”

Bătaie la fundul gol cu cureaua

“Cele mai multe bătăi le-am încasat din cauza învăţătorului care era foarte exigent. Locuia în oraş şi avea două metode de corecţie atunci când erai neascultător sau nu-ţi făceai temele: te punea în genunchi pe coji de nucă şi te lua de perciuni şi te plimba aşa prin clasă.Apoi, când trecea
pe la poarta noastră îl striga pe tata şi-i spunea ce anume făcusem în ziua aia şi bineînţeles că o încălţam. Mă bătea cu cureaua la fundul gol dar mi-a prins bine pentru că aşa am învăţat mai de
frică, mai de ruşine, lucru care nu prea se mai întâmplă în ziua de astăzi.”

La fumat în brazi

“Aveam doi vecini cu care eram prieten şi-mi amintesc că aici, în faţa primăriei, exista un dulap care funcţiona numai când era sărbătoare.Într-o astfel de zi, ei fiind mai mari m-au luat cu ei şi m-au învăţat să fumez.Cred că aveam 14 ani şi pentru a nu fi prinşi, ne-am băgat în nişte brazi şi pufăiam. Ei fumau “Plugarul” pentru că bunica unuia dintre ei vindea ţigări în sat şi nepotul îi sustrăgea ţigări de fiecare dată fără ca ea să se prindă. A trecut ceva timp până s-a prins tata că fumam şi cum m-a prins: el fuma Virginia, şi-şi cumpăra câte un cartuş şi le ţinea pe un dulăpior
din bucătărie. Eu îi scoteam ţigări din pachet apoi îl lipeam la loc.S-a prins dar m-a lăsat în pace până într-o zi când s-a luat de mine. Evident că nu eram prost să recunosc şi atunci s-a enervat şi mai tare şi m-a controlat la mâini. Degetele erau galbene şi ţin minte că am mâncat o bătaie
atunci dar nu m-am lecuit. Era supărat că făceam 3 lucruri grave: furam, fumam şi minţeam.”

Prima dragoste a plecat în Germania

“Eram în clasa a VII-a şi-mi plăcea de o fată din zona primăriei dar era mai mult o simpatie, o persoană de care eram apropiat dar un sentiment de dragoste am simţit tot cam în acea perioadă faţă de o colegă de clasă care acum locuieşte în Germania.Nu i-am spus niciodată dar acum un an când ne-am revăzut, i-am spus şi a rămas foarte surprinsă pentru că nu şi-a dat seama de acest lucru.Dar, mi-a trecut destul de repede pentru că a trebuit să ne despărţim atunci când am dat la liceu şi faptul că am avut probleme a contribuit din plin.”

Autogara Câmpulung, o altă iubire

“Se întâmpla prin 1969 şi eram în Autogară, la Câmpulung aşteptam autobuzul să ajung acasă.Ea terminase şcoala şi fusese repartizată la Dispensarul din Bughea, ca asistentă.De loc este din Miceşti şi am văzut-o acolo, aştepta şi ea autobuzul dar cum nu era din zonă a venit la mine şi m-a întrebat de unde pleacă maşina spre Abeşti.I-am arătat şi i-am spus că merg şi eu acolo apoi, am descusut-o: am întrebat-o unde merge şi la cine şi mi-a spus că a primit repartiţie la dispensarul din Bughea de Sus.Asta a fost pima discuţie dintre noi.Eu eram atunci, pedagog la Liceul ARO.De atunci, ne-am împrietenit şi am rămas împreună iar după 4 luni, ne-am căsătorit.”

Noi vrem să ne căsătorim

“Când am cerut-o de soţie tocmai ieşisem de la film, ne-am dus în parc să ne plimbăm şi i-am zis că vreau să ne căsătorim. Ea m-a întrebat dacă vorbesc serios şi după ce s-a convins de acest lucru a acceptat. Am întrebat-o dacă are Certificatul de naştere la ea şi mi-a spus că-l are. Atunci i-am zis că săptămâna viitoare, mergem să facem actele. Nu am spus la nimeni nimic.După ce am făcut actele, ne-am dus la Primărie doar noi doi şi i-am spus secretarului că vrem să ne căsătorim. Ne-a întrebat dacă avem actele i le-am dat şi apoi ne-a întrebat în ce zi vrem să încheiem căsătoria. Am ales sâmbăta ce urma şi am plecat.În săptămâna următoare, ne-am dus
la Miceşti,la părinţii ei şi le-am spus că vrem să ne căsătorim şi s-au bucurat.Ne-au întrebat când va fi şi i-am spus că sâmbătă. După ce am rezolvat-o cu părinţii ei a trebuit să le spunem şi alor mei.Şi, i-am spus întâi, lui mama care s-a bucurat şi mi-a cerut s-o aduc acasă s-o vadă şi ei.Am dus-o şi au plăcut-o din prima mai ales că mama avea un fix ca eu să mă căsătoresc cu o asistentă care s-o poată îngriji pentru că era cam plăpândă. În septembrie, am încheiat căsătoria şi în octombrie,am făcut nunta şi iată avem 53 de ani de când suntem împreună.”

De la şcoală la ….Primărie

“Primul moment când mi s-a schimbat destinul a fost la liceu, apoi în armată, pe care am făcut-o la Deva. A venit o adresă de la Ministerul Apărării pentru cursuri de înscriere la facultăţi pentru Aviaţie şi Medicină. Şeful de Stat Major,Jarnea, m-a întrebat ce am de gând.Cum eu depăşeam
vreo 4 luni limita de vârstă nu prea le-am dat importanţă dar i-am spus că mă gândesc. Atunci când am făcut tabelul, m-am trecut şi pe mine dar la Aviaţie. Când a văzut maiorul mi-a spus că nu-mi dă dispensă pentru aşa ceva. Un alt moment a fost când am ratat intrarea la facultate din
cauza unei accidentări.După ce am terminat liceul, am dat la IEFS, la Bucureşti.Din cauza mea dar şi a unui asistent la probele sportive în loc de săritura la ladă eu am făcut la încălzire, săritura tigrului iar în concurs am făcut roata. Ăsta era obligat ca la roată să-mi deplaseze sateaua cu vreo 50 de cm. Nu a făcut şi atunci când am sărit, am venit cu un picior pe pardoseală şi unul pe saltea şi mi-a fugit genunchiul.Am făcut lichid şi am pierdut examenul. După terminarea armatei, m-am angajat ca pedagog la Liceul Industrial unde am lucrat timp de 7 ani. Am venit la Primărie în 1996, an în care a murit şi tatăl meu.În dimineaţa când am ieşit primar, mă întorceam de la şcoală ,de la
urne şi a venit înaintea mea fratele care m-a anunţat că a murit tata. Avea 96 de ani. Știam că este bolnav şi trage să moară dar nu mă aşteptam s-o facă tocmai atunci.”