Invitatul de azi la rubrica de Monden, este un tânăr liberal, fost consilier local, ajuns acum om mare, mai precis subprefect. A intrat în politică la doar 16 ani și a ales PNL-ul pentru că era singurul partid care acorda atenție tinerilor. Voia să socializeze, să fie lângă cei de vârsta sa, să învețe și să pună umărul pentru ca lucrurile să fie mai bune pentru toată lumea. Acestea sunt ținte pe care le are și în prezent, după aproape 26 ani petrecuți în mijlocul politicii, dar are un anumit scepticism și crede că generația viitoare va face ca lucrurile să se îndrepte. Este foarte autocritic, aproape intransigent cu sine, dar foarte încrezător în oameni. Viața i-a demonstrat că nu e totdeauna bine să acorzi credit fără garanții, dar nu se ”vindecă” ușor de … omenie. IT-ist de profesie, își iubește meseria și se consideră fericit că a reușit să facă în viață ceea ce-i place. Acum este om la casa lui cu nevastă și copil și mai are un vis: o căbănuță la munte. Pe scurt, v-am făcut cunoștință cu Lucian Ionescu cel care a ales acum să joace în liga mare a politicii. Să sperăm ca va face față acestei provocări, așa că vă lăsăm să-l descoperiți altfel decât îl știți și veți avea mari surprize, vă sigurăm. Tatiana PETRESCU

Care au fost cele mai emoţionante trei momente din viaţa ta?
– Este dificil de spus. Chiar dacă nu par, sunt o fire destul de emotivă. Așadar, trăiesc momente emoționante destul de des și este greu să fac un clasament. Totuși, nu voi uita niciodată prima zi de școală, primul sărut și prima întâlnire cu Carmen, soția mea.
Dacă ar fi să dăm timpul înapoi, spune-mi care ar fi cele mai mari trei dezamăgiri pe care le-ai trăit până acum?
– Dezamăgiri avem cu toții, dar, cu siguranță, cele mai mari dezamăgiri au fost atunci când m-am dezamăgit pe mine. Este foarte dureros când te dezamăgești pe tine însuţi și realizezi acest lucru. Sunt dureroase și dezamăgirile care provin de la persoane apropiate, rude, prieteni. Cea mai mare dezamăgire a constat în faptul că nu am fost suficient de atent la sănătatea șubredă a mamei, lucru care a condus la decesul mult prea timpuriu al acesteia.
Când ai fost cel mai fericit?
-Încerc să caut fericirea în special în lucrurile simple și nu neaparat în realizări de marcă. Sunt fericit când sunt cu familia, când sunt cu prietenii, când fac o drumeție pe munte sau când vine primăvara și totul înflorește și înverzește. Mă bucur mult şi de victoriile colegilor de partid în competițiile politice, mai ales dacă am contribuit. Mai pot spune că atunci când m-am căsătorit și apoi, când mi s-a născut fetița.
Ce te deranjează cel mai mult la cei din jurul tău?
-Minciuna, hoția, fățărnicia care domină societatea de azi.
Dacă ar fi să schimbi ceva la tine care ar fi acel lucru?
În primul rând, programul. Am un program foarte încărcat, din cauza faptului că sunt dezordonat. Cred că trebuie să-mi fac puțină ordine în viață. Cred că odată cu înaintarea în vârstă se va clarifica și acest aspect.
Ce apreciezi cel mai mult la subalternii şi colegii tăi?
Prietenia, loialitatea.
Când ți-a fost cel mai greu?
Atunci când a murit mama.
Unde te vezi peste zece ani?
Unde eram și acum zece ani, tot în politică, tot în PNL, și, cel mai probabil, tot în Câmpulung. Doar că, probabil, la un alt nivel.
Dă-mi exemplu de două calităţi şi două defecte ale tale
Cred că trebuie să întrebi pe altcineva. Alții îmi pot prezenta atât calitățile, cât și defectele mult mai bine decât mine. Dacă ar fi să încerc să-ți dau un răspuns, cred că am o capacitatea ridicată de muncă, de efort atât fizic, cât și psihic. De asemenea, cred că sunt o persoană sinceră, uneori prea sinceră. Pe-aceasta o poți considera atât calitate cât și defect. Defecte ar fi multe, cu siguranță. Sunt pripit, uneori, naiv, împrăștiat, am prea mare încredere în oameni deși m-am „fript” de multe ori, nu știu să-mi apreciez munca la adevărata valoare și… n-am să mai continui pentru că o să consideri că am o părere mult prea proastă despre mine și nu este așa.
Crezi în legea compensaţiei? S-a întâmplat să se dovedească în cazul tău?
Sunt sigur că există un echilibru în tot și în toate. Și dacă legea compensației se referă și la faptul că pe cât muncești mai mult și dai dovadă de seriozitate, cu atât răsplata este mai mare, chiar cred cu tărie. Dacă ne referim la necazuri, Murphy spunea: “Un necaz nu vine niciodată singur, vine într-o serie de cinci; şi după o serie de cinci, altă serie de cinci, toate într-o serie de cinci… și tot așa..”. Totuși, pe mulți dintre noi necazurile ne întăresc și acest aspect este deja o parte a compensației.
Atunci când ești obosit, ce faci ca să ieşi din această stare?
În primul rând, încerc să mă odihnesc. Dacă oboseala este acută, încerc să-mi iau concediu și să mă relaxez. Psihic, mă relaxează extraordinar de mult drumețiile montane. Sus, acolo, uit de tot și de toate. Sunt într-o altă lume, o lume în care nu omul este protagonistul, ci natura.
Se spune că pentru a fi un om împlinit trebuie să construieşti o casă, să faci un copil şi să sădeşti un pom. Tu cam ce ai mai avea de făcut pentru a fi împlinit?
Pomul l-am sădit, casa nu am construit-o eu, este a tatălui meu, dar eu o renovez (sper să fie echivalentul construirii uneia noi și să fiu împlinit), copilul îl am, așa că mă simt un om împlinit.
Ești un om darnic? Dar iertător?
Cam prea darnic, ca să nu spun risipitor. De iertat, iert, dar nu uit, pentru că foarte mulți „recidivează” și cred că e bine să fii atent la astfel de lucruri.
Dacă ar fi să te caracterizezi în câteva cuvinte, ce ai spune despre tine: că ești un conservator, sau un tip modern adaptat timpului în care trăiești?
Îmi plac foarte mult lucrurile tradiționale, îmi place muzica veche, am o părere foarte bună față de respectul pe care și-l acordau reciproc părinții noștri, față de bunul simț care pe vremea bunicilor noștri domina societatea și nu era o virtute, cum este considerat în ziua de azi, ci o normalitate. De multe ori, rememorez jocurile și activitățile din copilărie și din adolescență și știu că nu va mai fi niciodată la fel. Totuși, sunt aproape dependent de tehnologie, sunt IT-ist și nu pot fi împotriva evoluției. Generația de azi prezintă un pragmatism ridicat pe care eu îl apreciez. Cumva, cred că îmbin foarte bine latura mea conservatoare cu cea modernă.
Povestește-ne cum ți-ai ales profesia. A fost o oportunitate sau ceea ce ți-ai dorit mereu?
Mi-a plăcut informatica din liceu. Practic, mi-am ales să profesez ceea ce-mi place. Din acest punct de vedere sunt un caz fericit.
Tânjești după ceva?
Da, după o căbănuță din lemn, foarte rustică, undeva la munte, într-un cadru natural cât mai intim. Vă pot da chiar și un exemplu de locație. Îți amintești sau ai auzit probabil de cabana Slătioara? Cred că amplasarea acelei căbănuțe era de vis.
O vorbă spune că “A fi om e lucru mare, a fi domn e o întâmplare”. Ești de acord cu acest lucru?
– Nu! În ziua de azi și să fii domn e lucru mare!
Cât de important este să ai “cei 7 ani de acasă”?
Cel mai important! Respectul, bunul simț, toate valorile morale ale unui om sunt rezultatul educației primite în primii 7 ani. E bine să nu-i uitam și să-i purtăm mereu cu noi.
Succesul determină şansa sau şansa determină succesul?
Cred că sunt complementare. E nevoie de puțină șansă în tot ceea ce facem, dar pentru a fi un om de succes trebuie multă, multă muncă și seriozitate.
Oamenii puternici cred că destinul ţi-l faci singur. Crezi în destin sau în voinţa proprie?
“Dumnezul îți dă, dar nu îți bagă în traistă”. Așadar, e foarte important să ai voință, să fii serios, să perseverezi atunci când destinul îţi oferă oportunităţi.
Mai ai prieteni din copilărie? Dar duşmani, oameni cu care nu te înţelegi oricât ai încerca?
Da, mai am mulți prieteni din copilărie și acest fapt mă face fericit. Am păstrat legătura și suntem și azi la fel de buni prieteni ca atunci. Cât despre dușmani, vă spuneam mai sus că sunt o fire iertătoare. Nu cred că am dușmani, cel puțin așa îmi place să cred. Un defect al meu este acela că vreau să mulțumesc pe toată lumea. Îmi pasă prea mult de părerea celor din jur în ceea ce privește persoana mea și accept cu greu ideea că nu toată lumea “mă iubește”. Mulți profită de mine pe seama acestui fapt.
Care crezi că este cel mai important lucru care ar trebui schimbat la politicienii din ziua de azi?
Este o întrebare grea care ar necesita o analiză complexă. Se spune că fiecare neam își merită conducătorii și că politicienii sunt exponenţi ai societății. Nu cred că prioritatea este să schimbăm ceva la politicieni. Sunt de părere că întreaga societate suferă, este aproape în agonie. Acest lucru este cel mai vizibil la politicieni, pentru că ei sunt cei mai expuși la mijloacele media. Cred că salvarea societății în ansamblul ei (asta îi include și pe politicieni) se poate face în timp, printr-o atenție deosebită asupra sistemului educațional. Copiii sunt cei care ne mai pot salva, dacă le oferim educația necesară. Ei trebuie să crească cu o altă mentalitate și cu o altă educație.
Cu cine ești sau ai fost în concurenţă?
Cu toții așteptăm de la noi să fim mai buni, să ne perfecționăm, chiar dacă ne luăm drept etalon chiar pe noi înşine. Totuși, viața în societate înseamnă o permanentă concurență. Cu atât mai mult în politică. Deci, probabil că mă concurez cu cei din jur, nu aș putea să dau nume.
Ți-ai pierdut vreodată încredrea în prieteni?
-Nu. Pe aceia care mi-au înșelat așteptările și au pus la îndoială încrederea pe care le-am acordat-o, nu-i pot considera prieteni, îi consider amici sau cunoștințe. De principiu, prietenii sunt cei care nu te dezamăgesc.
Ce te face fericit? Dar nefericit?
Faptul că am o familie fericită alături de Carmen și fetița noastră. Mă pot face fericit și multe lucruri simple: o vorbă bună, un zâmbet, o apreciere, un apus de soare în vârful muntelui, prietenii… Mă deprimă minciuna, demagogia, hoția, mitocănia, grandomania, în general necinstea și lipsa de moralitate de care dau dovadă foarte mulți în ziua de azi.
Care au fost şi sunt lucrurile esenţiale din viața ta?
-Familia, prietenii și sănătatea sunt cele mai importante lucruri din viața oricui. Cel puțin eu așa cred. Din nefericire, majoritatea neglijează sănătatea deși, dacă ești sănătos, restul le poți rezolva cu puțin tact.
Care era lucrul pe care îți plăcea să-l faci în copilărie?
Petreceam foarte mult timp în pădure și în aer liber, în natură, alături de aceiași prieteni cu care azi fac drumeții montane.
Povestește-ne o întâmplare haioasă din copilărie care s-a lăsat cu bătaie.
Da, cred că această întrebare chiar este o provocare. Locuiesc pe str. Vlad Țepeș, o stradă care este, de fapt, o pantă destul de abruptă. Într-o vară, cred că aveam 12 ani, tractorul care colecta gunoiul la noi pe stradă a rămas fără frâne și a intrat într-o casă de la baza străzii, unde și-a spart rezervorul. Toată motorina a fost împrăștiată pe stradă și ce loc mai potrivit decât în mijlocul imensei pete de motorină puteam să ne găsim eu și vecinul meu, Cosmin, pentru a ne disputa un conflict. Cred că nu este greu să vă imaginați ce a urmat, cum arătau hainele pe care le aveam pe noi când am ajuns la părinți acasă sau ce era în părul nostru. Evident, motorina din părul nostru “a ieșit cu foarfeca”.
Ce este dominant în viaţa ta: munca sau familia?
Cred că familia ar trebui să fie pe primul loc, dar în societatea de azi cred că acordăm mai mult timp muncii. Eu, în afara serviciului prin care îmi câștig existența, trebuie să acord destul de mult timp activității politice. Practic, îmi rămâne mult mai puțin timp decât mi-aș dori pentru a-l petrece cu familia. Este bine că cei din jur mă înțeleg și mă susțin și, probabil, cu timpul, prioritățile mele se vor schimba și-mi voi aloca mai mult timp pentru familie.
A fost vreun moment când viaţa ta putea să se schimbe radical?
A existat un moment când, pe plan profesional, mi s-a propus să lucrez în afara țării. Am preferat să rămân alături de părinți și să nu plec nici din țară și nici din Câmpulung.
Când ai făcut pasul spre politică şi ce te-a determinat să faci acest lucru?
M-am înscris în PNL, în 1998. la numai 16 ani. La acea vreme, am intrat în politică pentru a socializa cu alți tineri de vârsta mea. Era singurul partid care acorda o atenție sporită tinerilor.
Cum s-a schimbat viața ta de atunci?
Odată cu intrarea în politică mi-am asumat să-i acord mai mult timp. Cred că aceasta este schimbarea majoră. Am învățat foarte multe lucruri. Am învățat să fiu mai atent la detalii. Sunt o fire idealistă și cred că se poate face politică cu gândul la idealuri, plecând de la nevoile reale ale oamenilor. Timpul îmi va spune dacă am avut sau nu dreptate.
Dacă ar fi să mulţumești cuiva pentru ceea ce ești astăzi, cine ar fi?
– Îi mulțumesc profesorului Lică Ivaner. Din nefericire, nu mai este printre noi. Domnul profesor mi-a oferit o șansă când eram în liceu, participând la formarea mea pe plan profesional. Sunt convins că, dacă nu aș fi avut succes pe plan profesional, nu aș fi avut succes nici în politică.
Îți plac banii, alergi după ei?
Banii sunt “ochiul dracului”, dar fără ei nu poți face nimic în societatea de azi. Nu alerg după bani, muncesc pentru bani, cât să-mi asigur un trai decent. Nu am fost niciodată bogat și nici nu am gânduri de parvernire. Cu cât ai mai mulţi bani, cu atât ai mai multe probleme.
Îți place să stai în bucătărie? Ce mâncăruri îți place să gătești?
Îmi place să stau în bucătărie în măsura timpului disponibil. Îmi place să gătesc orice, dar în special, îmi place să încerc rețete noi.