0
0
Cel care a acceptat invitaţia noastră pentru a-şi deschide „cutia cu amintiri” în cadrul rubricii „Personalităţi în papuci” este de această dată, fostul consilier local PNG dar și fostul arbitru de box, Marian Ţăranu.Născut în zodia Fecioarei,Marian Ţăranu, are toate atributele acestei zodii:orgolios, ambiţios, perseverent, cu o mare putere de muncă, responsabil,prietenos, altruist. Născut la malul mării, la Medgidia, într-o famliie de oameni muncitori, Marian Ţăranu, a fost nevoit să dea piept cu greutăţile încă de mic.Tocmai de aceea şi-a jurat că va deveni om cu carte pentru a-şi depăşi condiţia şi s-a pus serios pe învăţat. Un autobuz care a întârziat, i-a schimbat destinul pentru prima dată.Pentru a ieşi din anonimat, la 14 ani, s-a urcat în ring şi timp de 7 ani şi-a încrucişat mănuşile cu adversari redutabili. A învăţat să fie un luptător şi ceea ce este important în orice sport: să fii fair play cu cei din jurul tău. Însă şi-a dat seama că totuşi cartea este mai importantă şi, a coborât din ring în lumea reală.În facultate şi-a întâlnit marea dragoste cu care s-a şi căsătorit şi cu care a fost foarte fericit.Se consideră un om împinit şi nu-şi mai doreşte decât sănătate şi linişte.Spre norocul lui, sportul practicat în tinereţe combinat cu pasiunile sale: şahul, matematica, istoria l-a ajutat în „a fi un bun încasator” dar şi un bun diplomat în politică. Ba mai mult,faptul că a fost și arbitru de box a fost un atu în plus pentru el pe care l-a folosit cu succes și în „ringul politic”.
– şi-ar fi dorit să se facă marinar dar a ajuns inginer
– este perseverent, dârz, riguros, ambiţios
-zodia:Fecioara
– nu este superstiţios
-îi place să stea în bucătărie dar să ajute, pregăteşte foarte bine peştele
– când este obosit se relaxează făcând exerciţii de matematică
-pasiuni:chimie, istorie, matematică, tabele, şahul, pescuitul
Tatiana PETRESCU
# Un copil foarte ascultător
” Contrar aparenţelor, am fost un copil ascultător cu un deosebit respect faţă de părinţii mei şi destul de sociabil. Am fost 4 fraţi, eu fiind cel mai mare şi pot spune că m-am înţeles bine cu toţi. Cum toată răspunderea era pe umerii mei, încercam să mă impun în faţa lor chiar dacă acest lucru producea unele certuri. Aşa cum se obişnuieşte în casa cu mai mulţi copii şi la noi se formaseră aşanumitele simpatii. Eu de exemplu mă înţelegeam foarte bine cu sora mai mică şi asta pentru că ea era mai blajină şi întotdeauna lăsa de la ea. Nu prea am făcut prostii şi dacă uneori o mai supăram pe mama,se făcea că nu vede ceea ce noi făceam şi nu ne pedepsea. Atunci, de ruşine, evitam să mai facem şotii.Nici tata nu a fost un om dur dar întotdeauna constituia ameninţarea mamei care ne spunea: „Am să vă spun tatălui vostru!” şi chiar dacă nu ne-a bătut niciodată pentru că a ştiut să se impună prin respect, ne determina pe noi să nu mai greşim.Nu ne-a bătut nici mama nici tată şi cel puţin eu pentru mama eram ” băiatul ei cel mare” de care era foarte mândră”.
# Nu a furat cireşe dar dude, da
„Cum am fost născut la oraş, la noi nu erau cireşi dar îmi amintesc că o vecină avea un dud foarte mare în care ne suiam noi,copiii spre disperarea proprietarei care ne alerga de fiecare dată când ne descoperea.”
# A pierdut autobuzul dar a prins trenul vieţii
„Pentru că proveneam dintr-o familie muncitorească în care situaţia financiară nu era una roz eu mă orientasem către o Şcoală Profesională gândind că îmi voi asigura locul de muncă. Dar cum centrele industriale erau la marginea oraşului mijloacele de transport erau foarte rare . Atunci când mă duceam să mă înscriu la Şcoala Profesională în timp ce aşteptam autobuzul a apărut diriginta mea care m-a întrebat ce fac. I-am spus că mă duc să-mi depun dosarul pentru Şcoala Profesională. M-a ascultat şi apoi mi-a spus:”Urmează-mă!”. M-am dus după ea şi când am ajuns la Liceul Teoretic „Nicolae Bălcescu” din Medgidia mi-a spus:”Lasă dosarul aici şi du-te şi pregăteşte-te că ai să intri la liceu!”. Aşa am făcut.Cum ştiam care era nivelul intelectual eu îmi făceam probeme pentru situaţia materială dar doamna dirigintă m-a liniştit că totul se va rezolva şi chiar aşa a fost pentru că am intrat la liceu şi am avut dreptul la bursă de studii”.
# Boxul -un mod de viaţă
„Când eram în anul întâi, am ales să merg la box pentru că făcând sport aveam alte posibilităţi de afirmare dar şi pentru faptul că aveai asigurată hrana,o indemnzaţie şi te făceai cunoscut în oraşul tău. Mai mult, după ce nu mai făceai sport ţi se asigura un loc de muncă şi aveai posibilitate să-ţi continui studiile.În prima zi de antrenament m-am dus cu un prieten care făcea box şi atunci când m-a văzut antrenorul mi-a spus că am posibilitate să fac performanţă. Am fost un tip perseverent chiar dacă pentru mine a fost un efort foarte mare pentru că trebuia să merg la şcoală apoi la antrenamente şi era destul de greu.Îmi amintesc că din grupa mea eram singurul care era la liceu, restul erau la Profesională.Am făcut vreo 7 ani de box şi a fost una dintre cele mai frumoase perioade ale vieţii mele”.
# Şedinţă cu năbădăi
„Fata de care m-am îndrăgostit prima dată a fost chiar cea care mi-a devenit soţie Ne-am cunoscut la alegerile studenţeşti, la o şedinţă. Eu eram cu un coleg şi stăteam pe scaune şi am invitat-o să stea lângă noi. Ne-a refuzat pe amândoi şi de atunci s-a declanşat o concurenţă între noi care s-o agaţe primul şi eu am fost norocosul.După terminarea şedinţei, am intrat în vorbă cu ea şi am întrebat-o dacă pot s-o conduc la cămin. Era însoţită de o colegă şi după ce a acceptat le-am condus dar pot spune că nu prea am discutat prea multe atunci cu ea pentru că toată discuţia s-a purtat între mine şi colega sa chiar dacă pe mine mă interesa ea. Când ne-am despărţit, am întrebat-o dacă pot să revin şi ea a acceptat. Ne-am împrietenit şi apropiat foarte repede.”
# Dator de la prima întâlnire
„Îmi amintesc de o întâmplare hazlie pe care am trăit-o atunci când am avut prima întâlnire cu soţia mea. Ca s-o impresionez, am invitat-o la restaurant în Cişmigiu având la mine vreo 250 de lei. Eu am considerat că sunt suficienţi pentru a face o figură frumoasă dar curând aveam să-mi dau seama că m-am înşelat. Necunoscând preţurile de acolo am tot consumat fără să ţinem cont că doar ne dusesem să ne distrăm. Când mi-a adus ospătarul nota de plată am înlemnit: toată distracţia a costat 400 de lei. M-am dus la ospătar şi i-am spus : „Nu am la mine decât 250 de lei. Îţi las Carnetul de student şi mă întorc cu restul.A fost înţelegător şi a acceptat şi am scăpat cu faţa curată. Apoi, după o oră, m-am întors cu banii. Îmi amintesc că atunci când le-am povestit băieţilor au râs mult timp.După ce ne-am căsătorit,peste ani ne aduceam aminte de incident şi ne amuzam teribil”.
# După 2 ani de prietenie s-au căsătorit
„Prietenia noastră a durat 2 ani şi ajunsesem atât de apropiaţi încât împărţeam greutăţile şi bucuriile. Îmi amintesc că neavând bani, vindeam cartela unuia şi mâncam amândoi pe o cartelă.Pe ea o ajutau şi părinţii cu mâncare pentru că era de la ţară.La căsătorie ne gândisem amândoi dar nu-şi exprimase niciunul această intenţie deşi discuţia cu căsătoria era undeva în viitor chiar dacă noi simţeam că acest lucru trebuie să se întâmple cât mai curând. La un moment, i-am spus:” Draga mea, trebuie să gândim ce facem mai departe.Eu zic că peste 3 săptămâni să ne căsătorim”. Ea a acceptat şi a doua zi,amândoi le-am scris părinţilor că peste 3 săptămâni ne vom căsători indiferent de ceea ce doresc ei.Ne-am căsătorit pe 15 decembrie 1981.”
# Şantierul-şcoala vieţii
„Am terminat facutatea şi am fost repartizat laTCH Argeş.Soţia mea a primit repartiţie la Slatina dar am reuşit s-o aduc lângă mine. Am pornit-o de la zero. Îmi amintesc că în prima zi când am venit în colonie, la TCH, ne-am dus amândoi şi ni s-au dat două paturi,două saltele şi cam atât.Ne-am unit paturile, ne-am aşezat spate în spate, ne-am pus geamantanele pe genunchi fiecare şi am început să mâncăm nişte friptură de pui. Nu a contat nimic pentru noi pentru că eram împreună. Am stat acolo 6 ani în vârf de munte şi începeam munca atunci când răsărea soarele şi te întorceai când apunea.Am trăit experienţe de viaţă care m-au marcat dar care m-au şi ajutat.Practic,m-au călit.
# A dat boxul pe facultate
” În 1975, am fost finalist la Juniori, la categoria 67(semimijocie) şi urma să merg la Balcaniadă. Vroiam să dau la facultate şi mă pregătisem pentru Chimie. Ghinionul a făcut ca ele să se suprapună şi am ales să dau la facultate. Am fost transferat la Farul Constanţa şi ei îşi asumaseră responsabilitatea să mă înscrie la IEFS.Antrenorul meu a plecat a Balcaniadă şi nu s-a mai ocupat nimeni de aranjamentele pentru facultate .Eu nu am avut timp suficient să învăţ Anatomia şi nu am luat examenul. Apoi, am dat la Chimie şi am reuşit.”
