0
0
Invitatul de azi la rubrica Monden este primarul comunei Stoeneşti, Ion Paul Marin. Născut sub zodia Fecioarei, edilul este unul dintre cei căruia destinul i s-a schimbat radical în 2000 atunci când s-a hotărât să candideze pentru Primărie. Un om hotărât, care a fost învăţat de mic să respecte munca sa dar şi pe a altora, primarul Marin, a fost cel prin mâna căruia au trecut mulţi bani dar cu care a ştiut şi ce să facă. A ajuns la concluzia că ceea ce i-a prezis o ţigancă cu ghio-cul : ” că vor veni banii la el ca gândul dar se vor duce ca pâinea caldă” și , de-a lungul anilor s-a adeverit. Acest lucru l-a învăţat însă un lucru: că nu trebuie să fie zgârcit. Despre el se poate spune că este posesorul unei soţii frumoase şi înţelegătoare, a 3 fete dar şi a 3 nepoţi cu care se mândreşte nevoie mare. Se consideră un om norocos şi nu-şi mai doreşte decât să fie sănătos el și familia sa. Are foarte mulţi prieteni cu care se întâlneşte de câte ori are ocazia. Nu este zgârcit.
-O ţigancă i-a dat cu ghiocul şi i-a prezis că „la el vor veni banii ca gândul şi se vor duce ca pâinea caldă”;
-Consideră că banul este necesar pentru că dacă ai bani ai de toate;
– Modelul său în viaţa a fost tatăl său care l-a învăţat că nu este bine niciodată să judeci pe cineva fără să te pui în locul său;
-Îi aduce flori soţiei ori de câte ori are ocazia, nu numai la aniversări şi se consideră un romantic;
-Atunci când este obosit se relaxează lucrând în gospodărie;
-Consideră că în ziua în care nu ai făcut nimic productiv este o zi pierdută;
-Pasiuni: maşinile. Este posesorul a 2 IMS-uri la care ţine ca la ochii din cap; a avut dintotdeauna maşină şi de toate tipurile;
-Îi place să stea în bucătărie şi de fiecare dată pregătirea grătarului este obligaţie sa atunci când familia se reuneşte la fiecare sfârşit de săptămână;
-Mâncăruri preferate: nu este pretenţios, mănâncă orice;
-Zodia: Fecioara
-Nu este superstiţios dar crede în Dumnezeu. Tatiana PETRESCU
Cuminte şi, nu prea
„ Am fost un copil foarte cuminte, care şi-a ascultat părinţii şi care nu le-a dat bătăi de cap. Faptul că îţi asculţi părinţii nu poate fi decât un lucru bun pentru că te disciplinează şi te face responsabil în tot ceea ce faci. Cu toate acestea, evident că mai săream şi eu calul şi mai făceam câte o poznă, că doar eram copil. Şi, acest lucru se întâmpla mai ales, în vacanţele de vară când împreună cu mai mulţi băieţi ne strângeam şi şi mergeam pe vârful Leaota, la adunat de fructe de pădure. În acele zone existau exploatări forestiere şi în zilele libere ale muncitorilor noi băieţii, de-abia aşteptam să pornim motoarele de la funicular. Ba mai mult, nu ne opream până ce nu dădeam jos de pe cablu căruciorul. A doua zi, când veneau muncitorii se luau cu mâinile de cap pentru că trebuiau să muncească din greu pentru a-l pune la loc. Şi cum nu ştiau cine a făcut,doar înjurau şi atât.”
La pornit tractoarele altora
„ Îmi amintesc cu mare plăcere faptul că eu dintotdeauna am fost pasionat de mecanică. Şi, pentru mine era o plăcere nebună pot porni tractoarele celor de la Drumuri. Cum fratele meu mai mare se pricepea la mecanică, eu eram toată ziua după el şi încercam să fur cât mai mult din meserie. Atunci când se ivea ocazia, nu ezitam să pun mâna să pornesc un tractor şi să-l conduc pentru că mă pricepeam.”
Ghiocei în flăcări
„ O întâmplare care a avut urmări urâte a fost într-o primăvară, când împreună cu mai mulţi băieţi am plecat la cules de ghiocei. Cum afară era frig, ne-am gândit să facem un foc pentru a ne încălzi. Am strâns lemnele şi am încercat să le dăm foc dar nu se aprindeau pentru că erau umede. Unul dintre băieţi s-a gândit că ar fi bine să turnăm nişte benzină peste ele, aşa că am mers la exploatarea forestieră din apropiere, am furat o sticlă cu benzină şi am încercat să aprindem lemnele. Nu ştiu cum s-a întâmplat şi sticla a luat foc. Cel mai mare dintre noi, a luat-o şi a încercat s-o stingă, dar cum noi eram toţi strânşi ciorchine toată benzina aprinsă a vărsat-o peste noi. Unuia dintre noi i s-au aprins hainele şi aproape a luat foc. Am reuşit să stingem flăcările dar a trebuit să ajungă la spital. Ne-am speriat atât de tare încât niciunul dintre noi nu s-a mai dus acasă, mai ales că aflasem că ne caută Miliţia şi că o să ne aresteze. Din fericire,inci-dentul a fost aplanat, părinţii au venit după noi şi aşa ne-am întors acasă. Nu am păţit nimic la şcoală pentru că eram în vacanţă, dar băiatul acela a rămas cu semne pe faţă şi corp. Cum era copilul unui rudar nu s-a făcut mare tamtam şi lucrurile s-au liniştit.”
De la un cuib la altul
„ O altă pasiune a noastră a copiilor din acea perioadă atunci când eram în vacanţă era să căutăm cuiburi de pasăre. Nu le făceam nimic, dar le urmăream să vedem atunci când puii îşi iau zborul. Era cel mai tare cel care ştia unde se află cât mai multe cuiburi de păsări.”
De la bal la …altar
„ Până s-o întâlnesc pe soţia mea nu am fost îndrăgostit de nicio fată. Am avut simpatii dar asta a fost tot. Pe soţia mea am cunoscut-o la un bal, suntem din aceeaşi comună, dar din sate diferite. Nu prea ne cunoşteam pentru că ea învăţase prin Târgovişte. Am fost prieteni un an după care ne-am căsătorit. Am cerut-o de nevastă exact de „Izvorul Tămăduirii”. Ne-am întâlnit la Vadul Lin şi am urcat la Cetăţuia Negru Vodă. Am urmat tot ritualul cu peţitul şi pe 16 mai 1976, ne-am căsătorit şi iată avem 45 de ani de căsnicie, 3 copii şi 3 nepoţi.”
Destin schimbat de ….Primărie
„ Destinul meu s-a schimbat radical atunci când am ajuns la Primărie. Nu m-am aşteptat niciodată să ajung aici. Dar pot spune că fostele mele locuri de muncă m-au ajutat foarte mult în Administraţie pentru că aici nu trebuie să faci bani ci să ştii să-i cheltui eficient. Cum am lucrat în producţie mereu, mi-a plăcut să muncesc, să fac bani dar am învăţat şi cum să-i cheltui. Este foarte important acest lucru.”
