0
0
Invitatul de azi al rubricii de Monden este directorul Casei de Cultură a Sindicatelor „C.D Aricescu”, Sergiu Cicu. Posesorul unui simţ al umorului de invidiat, întotdeauna cu vorbele la el, o enciclopedie ambulantă în materie de bancuri, Sergiu Cicu, poate fi cu uşurinţă asemuit drept „omul orchestră” fiind pregătit oricând să iasă cu faţa curată din orice situaţie. Este unul dintre promotorii artei şi culturii în Câmpulung şi face acest lucru cu mare pasiune. Am putea spune că este rolul care i se potriveşte ca o mănuşă. Este omul lângă care întotdeauna te simţi bine, pentru că asemenea tuturor artiştilor „musteşte” de bunătate, sinceritate şi frumuseţe sufletească. Un om şi un prieten deosebit sunt iată doar câteva din calităţile „pontosului” Sergiu Cicu, cel care a reuşit să-l lase fără replică chiar și pe Florin Piersic. Tatiana PETRESCU
Care au fost cele mai emoţionante momente din viaţa ta?
Au fost multe momente emoţionante pe care le-aş clasifica pe mai multe domenii.Ca să-mi respect statutul şi stilul, primul moment emoţionant din viaţa mea a fost atunci când m-am născut. Şi ca să-l parafrazez pe un mare comic: ”Eu când m-am născut, mama nu era acasă şi m-a născut o vecină”. M-am născut acasă, pentru că aşa era moda atunci şi moaşă mi-a fost doamna Burlănescu. Un alt moment emoţionant a fost acela când am venit la şcoală, la Câmpulung. Întâlnirea cu noii colegi m-a marcat, pentru că eu veneam de la ţară şi era ceva nou pentru mine. Chiar şi aşa, cum aveam un simţ al umorului foarte dezvoltat m-am adaptat foarte repede şi am legat prietenii care durează şi astăzi: Dan Cargol, Cornel Copăescu, Gil Pristavu şi mulţi alţii. Îmi amintesc că făceam fel de fel de farse care erau gustate de cei din jurul meu.Un alt moment emoţionant a fost atunci când împreună cu nepotul regizorului Dinu Cocea-Răducu Cocea şi cu mai mulţi copii din generaţia mea,atunci când aveam vreo 11-12 ani am pus în scenă o piesă de teatru scrisă chiar de Răducu Cocea şi am jucat-o undeva pe strada Drăceşti, la nr.3 şi unde părinţii ne-au urmărit. Altul a fost 1974, când pe scena Casei de Cultură din Curtea de Argeş am debutat la 16 ani şi l-am imitat pentru prima dată pe Amza Pelea.Întâlnirea cu marele actor Dem Rădulescu a fost un alt moment emoţionant din viaţa mea. Un alt moment important şi de mare impact a fost cel din 14 iunie 1995 când l-am cunoscut pe actorul Florin Piersic. De atunci, pot spune că destinul meu s-a schimbat.În plan personal au fost la fel de multe momente. Cele mai elocvente sunt momentele când m-am căsătorit şi fără îndoială, naşterea celor 3 copii ai mei de care sunt foarte mândru.
Dacă ar fi să privești în urmă, care ar fi cele mai mari 3 dezamăgiri ale vieţii tale?
Prima ar fi faptul că nu am fost un tip destul de hotărât în ceea ce aş fi vrut să fac atât pe plan personal cât şi profesional.O altă dezamăgire este atunci când îţi pui toată speranţa, sinceritatea şi deschiderea într-o prietenie şi constaţi că ai investit degeaba. Cea de-a treia dezamăgire se leagă de faptul că nu am fost mai înalt, pentru că mi-a plăcut foarte mult sportul şi aş fi putut face performanţă şi pe această latură.
Dacă ar fi s-o iei de la capăt, ai face acelaşi lucru?
Probabil că da. Nu regret nimic din ceea ce am făcut până acum, chiar dacă am făcut şi prostii pe care mi le asum.
Ce îți doreai să ajungi atunci când erai copil?
Îmi aduc aminte ce spunea fratele meu pentru că eu apoi, îl imitam. El spunea că vrea să se facă „doctor-mamoş de femei”.Mai târziu, îmi amintesc că mi-am schimbat opţiunea şi le spuneam că vreau să mă fac cântăreţ.
Se spune că în viaţă trebuie să construieşti o casă, să faci un copil şi să plantezi un copac. Ce ar trebui să mai faci pentru a te simţi un om împlinit?
Casa nu am făcut-o în totalitate dar am compensat la capitolul „copii” pentru că am trei.Dacă stau şi mă gândesc le-am făcut pe toate trei şi chiar mă simt un om împlinit.
Ce te enervează cel mai mult la cei din jurul tău?
Minciuna, ipocrizia, neîncrederea dar şi faptul că în ziua de azi, dacă-i spui cuiva ceva eşti bănuit că ai un interes.
Nu ai avut de suferit de pe urma sincerităţii?
De cele mai multe ori.
Ești un om superstiţios, crezi în 13, pisica neagră, trifoiul cu 4 foi, cele 3 ceasuri rele de marţi,etc.?
Nu, niciodată. Dar, am constatat că data de 14, mi-a purtat noroc şi foarte multe lucruri bune mi s-au întâmplat pe această dată.La fel şi data de 19 are mare însemnătate pentru familia mea: mama s-a născut pe 19 octombrie, fratele meu pe 19 august iar eu pe 19 mai.
Îți amintești de-o şotie din copilărie?
Da,de una foarte haioasă.Când eram copii, cred că aveam vreo 9-10 ani, tatăl unui prieten avea geamgerie particulară.Şi-mi amintesc că într-o zi, am pornit într-o campanie de spart geamuri prin cartier cu toţi prietenii mei pentru a-l ajuta în afaceri pe tatăl amicului. Aşa că, spre înserat, ne-am înarmat toţi cu bolovani şi am trecut la atac. Am spart toate geamurile şi aşa afacerea tatălui amicului nostru a prosperat pentru că toţi au fost nevoiţi să vină să înlocuiască geamurile sparte la el. Se vede treaba că încă de atunci înţelesesem eu cum stă treaba cu economia de piaţă.
Dispui de o memorie foarte bună. Când ai descoperit acest lucru şi ai realizat că poţi folosi acest lucru în favoarea ta ?
Da,este adevărat. Acest lucru s-a întâmplat în timpul liceului, la o teză la Limba Franceză când am fost bănuit de profesor că am copiat.Ţinea foarte mult la mine şi pentru că mi-a plăcut foarte mult Limba Franceză, am învăţat-o cu drag. La acea lucrare, am reprodus întocmai o mică anecdotă.Or, profesorul nu a fost convins că eu am putut reţine acest lucru cuvânt cu cuvânt. A fost nevoie să-mi dau cuvântul de onoare că nu am copiat şi să-i probez că chiar îl ştiam. Apoi, cu timpul mi-am dat seama că pot reţine foarte uşor replici întregi ale actorilor din filme, teatru, spectacole şi a început să-mi placă acest lucru.
Îți amintești dacă a existat vreun moment în viaţă când destinul tău putea să fie altul?
Da, am amintit despre el: întâlnirea cu Florin Piersic. Au mai fost şi altele dar cred că acesta a fost cel mai important.
Ai vreun loc preferat în Câmpulung?
Sunt foarte legat de cartierul în care locuiesc, la „Gară”. Aici s-a desfăşurat toată viaţa mea: copilărie, adolescenţă, tinereţe,maturitate. Iubesc foarte mult Câmpulungul şi îl consider cel mai frumos loc de pe Pământ. Am fost în multe locuri din lumea asta dar nu se pot compara cu Câmpulungul.
Pentru că ai avut şansa să stai alături de mari actori, îți amintești de o farsă pe care le-ai făcut-o sau ai căzut victimă?
În 1996, am fost într-un turneu la Costineşti pe care l-am prezentat eu. Dem Rădulescu era în cabină şi cerul era plin de nori.Prima farsă a fost că l-am prezentat imitându-l foarte bine la voce.M-a auzit dar nu a zis nimic.Până să iasă din cabină a întrebat dacă a început ploaia. I-am spus că plouă şi pentru a argumenta, am udat o umbrelă şi i-am dat-o pentru a ieşi pe scenă să-şi ţină monologul. Afară nu ploua, dar el a luat de bună şi a venit pe scenă cu umbrela deschisă. Şi-a dat seama de farsă dar fiind un actor foarte bun a ştiut să treacă peste asta cu brio, şi a apreciat-o.
Îți amintești ce ți-ai cumpărat din primii bani câştigaţi?
Da, ţigări. Am cumpărat Amiral.Banii i-am câştigat muncind la cărămidă.Îmi amintesc că mama unui prieten de-al meu,Costică Lungu lucra la un debit de ţigări. M-am dus la ea şi i-am spus că m-a trimis tata să cumpăr un pachet de Amiral. Cum tata fuma Litoral, femeia a rămas uimită şi m-a întrebat dacă nu am uitat cumva ce mi-a spus tata.
Dar, de fumat când te-ai apucat?
Pe la 11 ani şi am încercat toate metodele:mătase de porumb, foi de nuc, carpen. Apoi, furam de la tata.Culmea, ai mei nu m-au prins niciodată.Mama mi-a găsit de câteva ori ţigări în buzunar. Îmi amintesc că prin clasa a XII-a, mi-a găsit un pachet de ţigări Carpaţi prin buzunar. În fiecare dimineaţă, îmi pregătea micul dejun înainte să plec la şcoală şi în acea dimineaţă îmi pregătise ochiuri. Mi le aduce şi când să mănânc, îmi zice: „Stai aşa!” Îmi aduce o farfurie cu chibrituri, ţigări,furculiţă şi cuţit.Eu foarte serios, le-am luat şi le-am aruncat în sobă iar ea a fost aşa de fericită pentru că a fost convinsă că m-am lăsat de fumat.
Dacă ar fi să-i mulţumești cuiva pentru ceea ce ești astăzi, cui i-ai mulţumi?
Lui Dumnezeu, pentru că el le face pe toate prin diferite mijloace.
Ce părere ai despre ceea ce se întâmplă la ora actuală în politica din ţara noastră?
Am făcut parte şi eu o perioadă din această lume.M-am retras, convins fiind că locul meu nu este acolo şi că unde sunt acum, pot face mai mult.Constat că această lume politică devine zi de zi tot mai urâtă, mai lipsită de scrupule iar cei care participă la jocul politic se dezumanizează constant.
